Hipnotic
110,00 MDL
La o conferință internațională a istoricilor de la București, se întâlnesc doi bărbați tineri. Primul – Profiri Alexandrovici Svidrigailov, este un renumit istoric din Sankt-Petersburg, împătimit de Napoleon. Și mai renumit va deveni peste douăzeci de ani când o va omorî pe Marina, o studentă de care este îndrăgostit și, îndesându-i corpul tranșat în două valize, o va aruncă în Fontanka. Cel de-al doilea – Inocențiu Mavrogheni (prenume dobândit în timpul anilor de sihăstrie), e un istoric anonim din Chișinău, în schimb descendent (sau, poate un pretins descendent) al domnitorului Munteniei Nicolae Mavrogheni. Peste douăzeci de ani, în urma unui compromis moral, Inocențiu va deveni Ministru al Educației într-un guvern socialist. El mai are doi frați: unul e medic psihoterapeut, împătimit de hipnoză, celălalt – un declamator, angajat al Filarmonicii, dar și informator KGB care nu-și poate potoli zelul de turnător chiar și după ce dosarul lui a fost ars în curtea instituției, el continuând să-și depună săptămânal delațiunile la căsuța poștală nr.32. Sora lor vitregă, Hortensia, este o nimfomană și o piromană, dar și poeta care pretinde că scrie romanul Hipnotic. Chiar dacă nu se agreează, personajele sunt nevoite să constate la un moment dat (frații întrunindu-se, pe timp de pandemie, la doctor acasă, cu prilejul celor 40 de zile de la moartea tatălui lor) că viețile lor se intercalează într-un mod inexplicabil, misterios chiar, cu cea a lui Svidrigailov, iar destinele le sunt modelate de cele două mari figuri istorice: împăratul corsican al Franței și domnitorul fanariot al Țării Românești.
Hipnotic
110,00 MDL
La o conferință internațională a istoricilor de la București, se întâlnesc doi bărbați tineri. Primul – Profiri Alexandrovici Svidrigailov, este un renumit istoric din Sankt-Petersburg, împătimit de Napoleon. Și mai renumit va deveni peste douăzeci de ani când o va omorî pe Marina, o studentă de care este îndrăgostit și, îndesându-i corpul tranșat în două valize, o va aruncă în Fontanka. Cel de-al doilea – Inocențiu Mavrogheni (prenume dobândit în timpul anilor de sihăstrie), e un istoric anonim din Chișinău, în schimb descendent (sau, poate un pretins descendent) al domnitorului Munteniei Nicolae Mavrogheni. Peste douăzeci de ani, în urma unui compromis moral, Inocențiu va deveni Ministru al Educației într-un guvern socialist. El mai are doi frați: unul e medic psihoterapeut, împătimit de hipnoză, celălalt – un declamator, angajat al Filarmonicii, dar și informator KGB care nu-și poate potoli zelul de turnător chiar și după ce dosarul lui a fost ars în curtea instituției, el continuând să-și depună săptămânal delațiunile la căsuța poștală nr.32. Sora lor vitregă, Hortensia, este o nimfomană și o piromană, dar și poeta care pretinde că scrie romanul Hipnotic. Chiar dacă nu se agreează, personajele sunt nevoite să constate la un moment dat (frații întrunindu-se, pe timp de pandemie, la doctor acasă, cu prilejul celor 40 de zile de la moartea tatălui lor) că viețile lor se intercalează într-un mod inexplicabil, misterios chiar, cu cea a lui Svidrigailov, iar destinele le sunt modelate de cele două mari figuri istorice: împăratul corsican al Franței și domnitorul fanariot al Țării Românești.
Ultima bătălie pierdută
87,00 MDL
Romanul „Ultima bătălie pierdută” semnat de Iurie Bodrug este, putem spune, o radiografie a societății moldovenești din ultimii treizeci de ani, în care autorul scoate în evidență toate problemele cu care ne-am confruntat (și ne mai confruntăm) noi, românii din Basarabia, în această turbulentă și confuză perioadă de timp. Războiul din Transnistria, declanșat în martie 1992 de forțele separatiste proruse, este un subiect bine punctat în carte, romancierul încercând să ne arate, ducându-ne imaginar chiar pe linia I a frontului, realitatea netrucată a acestui măcel: o armată națională abia formată și absolut nepregătită pentru lupte, voluntari trimiși pe front fără arme și lăsați în voia sorții, lipsa unei strategii de apărare din partea conducerii de atunci a Republicii Moldova, care nu a știut să facă mai mult pentru combatanți decât să le trimită, în plină luptă, cântăreți în loc de o mâncare caldă, pentru a-i face să uite de frică și moarte etc., etc. Sărăcia, afacerile murdare, corupția, crimele organizate, dezordinea, hoția, protestele înscenate de anumiți politicieni în numele democrației, migrația spre o lume mai bună – toate aceste mizerii care mai apasă asupra noastră sunt oglindite pe larg în romanul lui Iurie Bodrug, amintindu-ne încă o dată că trăim undeva, la marginea civilizației, și marile noastre speranțe de altă dată au luat, din păcate, forma unor amarnice iluzii deșarte.
Amintim că Iurie Bodrug a debutat la Editura ARC în 1997, cu volumul de proză scurtă Flori pentru urșii albi, distins cu premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Ultima bătălie pierdută
87,00 MDL
Romanul „Ultima bătălie pierdută” semnat de Iurie Bodrug este, putem spune, o radiografie a societății moldovenești din ultimii treizeci de ani, în care autorul scoate în evidență toate problemele cu care ne-am confruntat (și ne mai confruntăm) noi, românii din Basarabia, în această turbulentă și confuză perioadă de timp. Războiul din Transnistria, declanșat în martie 1992 de forțele separatiste proruse, este un subiect bine punctat în carte, romancierul încercând să ne arate, ducându-ne imaginar chiar pe linia I a frontului, realitatea netrucată a acestui măcel: o armată națională abia formată și absolut nepregătită pentru lupte, voluntari trimiși pe front fără arme și lăsați în voia sorții, lipsa unei strategii de apărare din partea conducerii de atunci a Republicii Moldova, care nu a știut să facă mai mult pentru combatanți decât să le trimită, în plină luptă, cântăreți în loc de o mâncare caldă, pentru a-i face să uite de frică și moarte etc., etc. Sărăcia, afacerile murdare, corupția, crimele organizate, dezordinea, hoția, protestele înscenate de anumiți politicieni în numele democrației, migrația spre o lume mai bună – toate aceste mizerii care mai apasă asupra noastră sunt oglindite pe larg în romanul lui Iurie Bodrug, amintindu-ne încă o dată că trăim undeva, la marginea civilizației, și marile noastre speranțe de altă dată au luat, din păcate, forma unor amarnice iluzii deșarte.
Amintim că Iurie Bodrug a debutat la Editura ARC în 1997, cu volumul de proză scurtă Flori pentru urșii albi, distins cu premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova.
O logodnă în zori
89,00 MDL
Tudor Marin (25 ianuarie 1945 – 26 mai 2017) nu are o bibliografie prea bogată, printre cărţile publicate reţinându-se Un cer înalt de toamnă lungă (1985) şi, recent, Norii lui Magellan (2016). În sertar i-au rămas însă mai multe scrieri, printre care şi O logodire în zori, nuvelă inedită.
Titlul prozei e uşor parodic, de altfel întreg subiectul e pigmentat cu umor şi ironie, bine calibrate. Discursul e de la persoana I singular, naratorul povestind păţania sa, dar mai ales a colegului său, Anghel Alai, vedetă în devenire, interpret de estradă tot mai îndrăgit, prezent adesea la televiziunea moldovenească, la radio, aflându-se mereu în turnee, cu concerte prin sate şi la taberele de câmp. Ambii tineri se lansează într-o aventură neobişnuită, urcând în primul tren care soseşte în gară. Ajunşi într-un sat oarecare, nimeresc din întâmplare la o nuntă, unde sunt luaţi drept rude. Ce-a urmat, cititorul va afla parcurgând cartea. Subiectul nuvelei e plin de antren şi uimeşte prin neprevăzutul întâmplărilor.
O logodnă în zori
89,00 MDL
Tudor Marin (25 ianuarie 1945 – 26 mai 2017) nu are o bibliografie prea bogată, printre cărţile publicate reţinându-se Un cer înalt de toamnă lungă (1985) şi, recent, Norii lui Magellan (2016). În sertar i-au rămas însă mai multe scrieri, printre care şi O logodire în zori, nuvelă inedită.
Titlul prozei e uşor parodic, de altfel întreg subiectul e pigmentat cu umor şi ironie, bine calibrate. Discursul e de la persoana I singular, naratorul povestind păţania sa, dar mai ales a colegului său, Anghel Alai, vedetă în devenire, interpret de estradă tot mai îndrăgit, prezent adesea la televiziunea moldovenească, la radio, aflându-se mereu în turnee, cu concerte prin sate şi la taberele de câmp. Ambii tineri se lansează într-o aventură neobişnuită, urcând în primul tren care soseşte în gară. Ajunşi într-un sat oarecare, nimeresc din întâmplare la o nuntă, unde sunt luaţi drept rude. Ce-a urmat, cititorul va afla parcurgând cartea. Subiectul nuvelei e plin de antren şi uimeşte prin neprevăzutul întâmplărilor.
Omul-acvariu
57,00 MDL
Volumul de debut în poezie „Omul-acvariu” (Arc, 2018), scris în limba rusă de Ivan Pilchin, apare în 2020 și în limba română. O carte în care minimalismul textual e conjugat reușit cu profunzimea ideatică și cu imaginarul autentic al unui eu în căutarea sensurilor ascunse ale existenței. O nouă „ivanghelie” în care poezia este echivalentă cu dragostea, iar semnele mântuirii se manifestă prin epifaniile unui cotidian citadin. Pagini de scriitură confesivă și revelatorie despre omul recent al unei lumi amestecate.
Omul-acvariu
57,00 MDL
Volumul de debut în poezie „Omul-acvariu” (Arc, 2018), scris în limba rusă de Ivan Pilchin, apare în 2020 și în limba română. O carte în care minimalismul textual e conjugat reușit cu profunzimea ideatică și cu imaginarul autentic al unui eu în căutarea sensurilor ascunse ale existenței. O nouă „ivanghelie” în care poezia este echivalentă cu dragostea, iar semnele mântuirii se manifestă prin epifaniile unui cotidian citadin. Pagini de scriitură confesivă și revelatorie despre omul recent al unei lumi amestecate.
Vene și artere
63,30 MDL
„În cărțile de până acum ale Radmilei Popovici, atenția poetei se îndrepta, preponderent, către lumea afectivă a sinelui. „Vene și artere”, prin o serie de texte, anunță o nouă tendință – direcționarea privirii poetice către în afară, fie că este surprinsă, aproape fotografic, lumea reperelor ancestrale intrată în declin, fie că, pe un ton ușor declamativ, sunt puse în lumină defectele prezentului. Apelând la un limbaj oarecum blagianizat, autoarea poemului „peste noapte” ne lasă să urmărim risipirea trecutului și, totodată, transformarea timpurilor de odinioară în mister”… (Lucia Țurcanu)
Vene și artere
63,30 MDL
„În cărțile de până acum ale Radmilei Popovici, atenția poetei se îndrepta, preponderent, către lumea afectivă a sinelui. „Vene și artere”, prin o serie de texte, anunță o nouă tendință – direcționarea privirii poetice către în afară, fie că este surprinsă, aproape fotografic, lumea reperelor ancestrale intrată în declin, fie că, pe un ton ușor declamativ, sunt puse în lumină defectele prezentului. Apelând la un limbaj oarecum blagianizat, autoarea poemului „peste noapte” ne lasă să urmărim risipirea trecutului și, totodată, transformarea timpurilor de odinioară în mister”… (Lucia Țurcanu)
Niciun cerc nu se-nchide. Colecția „Primăvara poeților”
57,00 MDL
Născut la Cahul în 1920, refugiat la Brăila în 1944, apoi stabilit la Bucureşti, deţinut la Jilava şi în lagărele „cumplitului Canal” (1950-1954), pentru „crima de uneltire împotriva păcii”, apoi la Balta Brăilei şi Gherla (1958-1964) pentru că a lăsat să circule poemele concepute la Canal, Andrei Ciurunga, cunoscut şi ca Robert Cahuleanu (la naştere, Robert Eisenbraun), a publicat în timpul vieţii peste douăzeci de volume de versuri. Poetul cu origini basarabene este, de obicei, citat în studiile despre poezia detenţiei.
Afirmându-se ca poet al detenţiei, Andrei Ciurunga nu se limitează totuşi la această temă. După Mihai Cimpoi, el nu cultivă „numai ceremonialul suferinţei, ci şi ceremonialul iubirii şi ceremonialul dragostei de patrie şi de patria-mică – Basarabia”. Temele mari ale poeziei dintotdeauna – dragostea, patria, natura – sunt prezente în cărţile poetului, după cum o demonstrează şi actualul volum din colecţia „Primăvara poeţilor”.
Niciun cerc nu se-nchide. Colecția „Primăvara poeților”
57,00 MDL
Născut la Cahul în 1920, refugiat la Brăila în 1944, apoi stabilit la Bucureşti, deţinut la Jilava şi în lagărele „cumplitului Canal” (1950-1954), pentru „crima de uneltire împotriva păcii”, apoi la Balta Brăilei şi Gherla (1958-1964) pentru că a lăsat să circule poemele concepute la Canal, Andrei Ciurunga, cunoscut şi ca Robert Cahuleanu (la naştere, Robert Eisenbraun), a publicat în timpul vieţii peste douăzeci de volume de versuri. Poetul cu origini basarabene este, de obicei, citat în studiile despre poezia detenţiei.
Afirmându-se ca poet al detenţiei, Andrei Ciurunga nu se limitează totuşi la această temă. După Mihai Cimpoi, el nu cultivă „numai ceremonialul suferinţei, ci şi ceremonialul iubirii şi ceremonialul dragostei de patrie şi de patria-mică – Basarabia”. Temele mari ale poeziei dintotdeauna – dragostea, patria, natura – sunt prezente în cărţile poetului, după cum o demonstrează şi actualul volum din colecţia „Primăvara poeţilor”.
Frânghie la cer. Colecția „Primăvara poeților”
57,00 MDL
Nicolae Esinencu şi Petru Cărare s-au bucurat în epocă de atenţia sporită a publicului cititor, ambii ilustrându-se pe latura ludică a poeziei. Cărare a îmbrăţişat ludicul parodic şi a cantonat, fără evoluţie, în stilistica prozodică tradiţionalistă, Esinencu, dimpotrivă, şi-a căutat „vocea” şi în formulele moderne, opinând în fond pentru ludicul ironic gen Marin Sorescu. În această căutare a sinelui, volumul Copilul teribil (1979) a fost decisiv pentru biografia sa literară, de atunci încolo poetul identificându-se emblematic cu titlul plachetei care îi aducea consacrarea, chiar dacă formula mult căutată se conturase în cărţile anterioare.
Deşi a privit lumea prin dioptriile deformatoare ale ironicului, nostalgiile şi dramele prefigurate în poemele lui N. Esinencu sunt sincere, efervescente şi, uneori, cuceritoare. Părinţii, satul, fiii satului uşor dezorientaţi de larma indiferentă a oraşului, au fost frecvent evocaţi în lirica lui N. Esinencu. Scriitorul a perorat, zgomotos şi năvalnic, forţând ades ficţionalul, despre ecologia naturii şi natura sentimentelor umane, imaginând scene în care grotescul culminează în sublim, iar firescul eşuează în grotesc, personajele sale urcând pe funii la cer, păscând caii pe Lună sau coborând în infern să trateze cu dracii. Şi poezia de dragoste e de un erotism convulsiv, la cotele ludice ale domesticului, certurile trecând brusc în gingăşii şi invers. Poet al paradoxurilor, al sentimentelor-limită şi al situaţiilor inedite, N. Esinencu e prezent în această carte din colecţia „Primăvara poeţilor” cu întreaga gamă a preferinţelor sale tematice.
Frânghie la cer. Colecția „Primăvara poeților”
57,00 MDL
Nicolae Esinencu şi Petru Cărare s-au bucurat în epocă de atenţia sporită a publicului cititor, ambii ilustrându-se pe latura ludică a poeziei. Cărare a îmbrăţişat ludicul parodic şi a cantonat, fără evoluţie, în stilistica prozodică tradiţionalistă, Esinencu, dimpotrivă, şi-a căutat „vocea” şi în formulele moderne, opinând în fond pentru ludicul ironic gen Marin Sorescu. În această căutare a sinelui, volumul Copilul teribil (1979) a fost decisiv pentru biografia sa literară, de atunci încolo poetul identificându-se emblematic cu titlul plachetei care îi aducea consacrarea, chiar dacă formula mult căutată se conturase în cărţile anterioare.
Deşi a privit lumea prin dioptriile deformatoare ale ironicului, nostalgiile şi dramele prefigurate în poemele lui N. Esinencu sunt sincere, efervescente şi, uneori, cuceritoare. Părinţii, satul, fiii satului uşor dezorientaţi de larma indiferentă a oraşului, au fost frecvent evocaţi în lirica lui N. Esinencu. Scriitorul a perorat, zgomotos şi năvalnic, forţând ades ficţionalul, despre ecologia naturii şi natura sentimentelor umane, imaginând scene în care grotescul culminează în sublim, iar firescul eşuează în grotesc, personajele sale urcând pe funii la cer, păscând caii pe Lună sau coborând în infern să trateze cu dracii. Şi poezia de dragoste e de un erotism convulsiv, la cotele ludice ale domesticului, certurile trecând brusc în gingăşii şi invers. Poet al paradoxurilor, al sentimentelor-limită şi al situaţiilor inedite, N. Esinencu e prezent în această carte din colecţia „Primăvara poeţilor” cu întreaga gamă a preferinţelor sale tematice.
Fiica zețarului
89,00 MDL
„Fiica zețarului” e scrisă din perspectiva celui mai jinduit sentiment uman, libertatea. Autoarea construiește caractere puternice, personajele ei înving spaima, întunericul, singurătatea, se înving pe sine. Subiectele cărții au în prim-plan medii intelectuale și completează șirul prozelor confesive ale Antoninei Sârbu. „Eroii” sunt personaje deopotrivă cunoscute și necunoscute. Printre celebritățile amintite figurează Tatlin (pictor rus interbelic, reprezentant al avangardismului), Jimi Hendrix, Anna Magnani, Janis Joplin, King Crimson (muzicieni și actori celebri), Franz Kafka, Witold Gombrowicz, Dostoievski, Tolstoi, Bulgakov, Rebreanu sau Borges (scriitori notorii), Nina Ischimji, Igor Crețu (traducători basarabeni, cei mai buni în perioada postbelică); firul acțiunii se deapănă însă prin personajele fictive: Zetz, Serj, Mircea, Valeriu, Miriam, nume în devenire, tineri în căutarea adevărului, frumosului, libertății. Toate aceste personaje leagă tradiția de prezent, reconstituind astfel un dialog al generațiilor. Nume emblematice relevă forța talentului, dar și puterea de a sfida timpul și ororile lui. Proza conturează mai multe fațete, fiecare dintre acestea oferind alte chei de lectură."
Veronica Popa
Fiica zețarului
89,00 MDL
„Fiica zețarului” e scrisă din perspectiva celui mai jinduit sentiment uman, libertatea. Autoarea construiește caractere puternice, personajele ei înving spaima, întunericul, singurătatea, se înving pe sine. Subiectele cărții au în prim-plan medii intelectuale și completează șirul prozelor confesive ale Antoninei Sârbu. „Eroii” sunt personaje deopotrivă cunoscute și necunoscute. Printre celebritățile amintite figurează Tatlin (pictor rus interbelic, reprezentant al avangardismului), Jimi Hendrix, Anna Magnani, Janis Joplin, King Crimson (muzicieni și actori celebri), Franz Kafka, Witold Gombrowicz, Dostoievski, Tolstoi, Bulgakov, Rebreanu sau Borges (scriitori notorii), Nina Ischimji, Igor Crețu (traducători basarabeni, cei mai buni în perioada postbelică); firul acțiunii se deapănă însă prin personajele fictive: Zetz, Serj, Mircea, Valeriu, Miriam, nume în devenire, tineri în căutarea adevărului, frumosului, libertății. Toate aceste personaje leagă tradiția de prezent, reconstituind astfel un dialog al generațiilor. Nume emblematice relevă forța talentului, dar și puterea de a sfida timpul și ororile lui. Proza conturează mai multe fațete, fiecare dintre acestea oferind alte chei de lectură."
Veronica Popa
Gustul zâmbetului. Antologie de satiră și umor
86,00 MDL
“Epigramiada basarabeană a impus autori notabili, încadrați organic în mișcarea epigramatică general românească, deținători și de premii prestigioase, dotați și cu o cunoaștere profesionistă a mecanismului statutar clasic al epigramei (concentrare maximă, de „săgeată” sau de „strănut”, cum s-a spus la figurat; stabilirea exactă a țintei și a miezului problemei care presupune atitudinea subiectivă interiorizată, conform lui Hegel; contrastul comic dintre cuvânt și sens, dintre aparență și esență, dintre valoare și nonvaloare etc., poanta cu efectul ei de surpriză și de atac violent, desființător, folosirea jocurilor de limbaj).
Antologia de față vine să confirme adevărul apodictic, știut de la cei vechi, de cei din Evul Mediu, de moderni și postmoderni că soluția de supraviețuire a spiritului, apăsat de problemele spinoase ale existenței, este mântuirea prin râs.”
Acad. Mihai Cimpoi
Gustul zâmbetului. Antologie de satiră și umor
86,00 MDL
“Epigramiada basarabeană a impus autori notabili, încadrați organic în mișcarea epigramatică general românească, deținători și de premii prestigioase, dotați și cu o cunoaștere profesionistă a mecanismului statutar clasic al epigramei (concentrare maximă, de „săgeată” sau de „strănut”, cum s-a spus la figurat; stabilirea exactă a țintei și a miezului problemei care presupune atitudinea subiectivă interiorizată, conform lui Hegel; contrastul comic dintre cuvânt și sens, dintre aparență și esență, dintre valoare și nonvaloare etc., poanta cu efectul ei de surpriză și de atac violent, desființător, folosirea jocurilor de limbaj).
Antologia de față vine să confirme adevărul apodictic, știut de la cei vechi, de cei din Evul Mediu, de moderni și postmoderni că soluția de supraviețuire a spiritului, apăsat de problemele spinoase ale existenței, este mântuirea prin râs.”
Acad. Mihai Cimpoi
Apusul unei biciclete
65,00 MDL
Lucrarea „Apusul unei biciclete” cuprinde mai multe povestiri scrise de autor în ultima perioadă.
În prozele lui Nicolae Spătaru, naraţiunea se aşază firesc, limpede, elegant. Atunci când faptele par a fi previzibile, autorul, pentru a amplifica tensiunea epică, are grijă să strecoare umbra enigmei, a vagului, sau să „teleporteze” acţiunea şi personajele în zonele fantasticului sau oniricului.
Nuvelele lui N. Spătaru par a fi scrise dintr-o respiraţie, iar ironia, umorul subtil, magicul, dialogurile credibile şi bine orchestrate dau prozelor un farmec aparte.
Apusul unei biciclete
65,00 MDL
Lucrarea „Apusul unei biciclete” cuprinde mai multe povestiri scrise de autor în ultima perioadă.
În prozele lui Nicolae Spătaru, naraţiunea se aşază firesc, limpede, elegant. Atunci când faptele par a fi previzibile, autorul, pentru a amplifica tensiunea epică, are grijă să strecoare umbra enigmei, a vagului, sau să „teleporteze” acţiunea şi personajele în zonele fantasticului sau oniricului.
Nuvelele lui N. Spătaru par a fi scrise dintr-o respiraţie, iar ironia, umorul subtil, magicul, dialogurile credibile şi bine orchestrate dau prozelor un farmec aparte.
Dobrenii
179,00 MDL
“Romanul “Dobrenii” este o veritabilă saga a unei familii de moldoveni, care își duc traiul de o parte și de alta a Nistrului. Timp de mai bine de un secol, Dobrenii se nasc, își fac drum prin viață cu îndărătnicie, se iubesc și se urăsc, se căsătoresc și se despart, își termină facultățile și își clădesc casele. “Blestematul de război” intervine în soarta lor cu brutalitate și le deturnează destinele. Cele două războaie mondiale, Afganistanul și, în cele din urmă, conflictul de pe Nistru absorb vlăstarele familiei Dobre, omorând și schilodind sufletele lor nevinovate. De extincția totală îi salvează iubirea… În istoria acestui continuu măcel intervin și alte nenorociri: ororile staliniste, deportările, colectivizarea etc. Dezastrele cad precum un blestem pe capul oamenilor de pe acest pământ de hotar.
Lina, personajul central al cărții, pare condusă de un demon lăuntric ce o poartă în cele mai periculoase spații geografice, făcând-o să uite de liniște și aruncând-o dintr-o incertitudine în alta.
“Dobrenii” este o carte rară ce abordează un subiect inedit în literature română, o carte cu atmosferă, puls și nuanțe aparte”. (Aliona Grati, critic literar)
Dobrenii
179,00 MDL
“Romanul “Dobrenii” este o veritabilă saga a unei familii de moldoveni, care își duc traiul de o parte și de alta a Nistrului. Timp de mai bine de un secol, Dobrenii se nasc, își fac drum prin viață cu îndărătnicie, se iubesc și se urăsc, se căsătoresc și se despart, își termină facultățile și își clădesc casele. “Blestematul de război” intervine în soarta lor cu brutalitate și le deturnează destinele. Cele două războaie mondiale, Afganistanul și, în cele din urmă, conflictul de pe Nistru absorb vlăstarele familiei Dobre, omorând și schilodind sufletele lor nevinovate. De extincția totală îi salvează iubirea… În istoria acestui continuu măcel intervin și alte nenorociri: ororile staliniste, deportările, colectivizarea etc. Dezastrele cad precum un blestem pe capul oamenilor de pe acest pământ de hotar.
Lina, personajul central al cărții, pare condusă de un demon lăuntric ce o poartă în cele mai periculoase spații geografice, făcând-o să uite de liniște și aruncând-o dintr-o incertitudine în alta.
“Dobrenii” este o carte rară ce abordează un subiect inedit în literature română, o carte cu atmosferă, puls și nuanțe aparte”. (Aliona Grati, critic literar)
Așchia. Nuvela care l-a îngrozit pe Lenin
92,00 MDL
Deși e o lucrare de ficțiune, nuvela reconstituie cu fidelitate „metodele de lucru” ale celui mai temut organ de reprimare politică din Uniunea Sovietică – renumita CEKA înființată de Dzerjinski la sugestia lui Lenin. Autorul, Vladimir Zazubrin (1895-1937), s-a documentat foarte serios, intervievând foștii cekiști despre felul cum erau executați cei condamnați de tribunalele sovietice. Scenele, de o cumplită ferocitate, oripilează și azi.
Istoricul rus Aleksei Tepleakov (n. 1967) bănuiește că prozatorului i-a servit drept prototip pentru crearea lui Andrei Srubov, protagonistul nuvelei, S. Șkitov, anarhist-comunist, adevărat asasin care a ajuns la conducerea GUBCEKA. Angrenat în oribilul conveier al morții, ucigând aproape zilnic zeci de oameni, mulți fără nicio vină, personajul însuși e „demascat” și condamnat la moarte de implacabila mașinărie marțială. Adică, în ultimă instanță, devine și el o așchie în malaxorul care macină fără întrerupere vieți omenești. Când i se anunță sentința, Srubov capotează psihic.
Scriitorul evocă în culori tragice, prin exces de elemente naturaliste, chinurile condamnaților, ceea ce trezește repulsia cititorului. Nuvela devine astfel un document acuzator la adresa poliției secrete sovietice și a servanților ei robotizați. Totuși, prozatorul e tentat să romantizeze „idealurile” revoluției și să justifice astfel aceste crime. Ca într-un thriller politic bine regizat, Vladimir Zazubrin și Valerian Pravduhin, prefațatorul nuvelei, erau executați și ei de NKVD!
Așchia. Nuvela care l-a îngrozit pe Lenin
92,00 MDL
Deși e o lucrare de ficțiune, nuvela reconstituie cu fidelitate „metodele de lucru” ale celui mai temut organ de reprimare politică din Uniunea Sovietică – renumita CEKA înființată de Dzerjinski la sugestia lui Lenin. Autorul, Vladimir Zazubrin (1895-1937), s-a documentat foarte serios, intervievând foștii cekiști despre felul cum erau executați cei condamnați de tribunalele sovietice. Scenele, de o cumplită ferocitate, oripilează și azi.
Istoricul rus Aleksei Tepleakov (n. 1967) bănuiește că prozatorului i-a servit drept prototip pentru crearea lui Andrei Srubov, protagonistul nuvelei, S. Șkitov, anarhist-comunist, adevărat asasin care a ajuns la conducerea GUBCEKA. Angrenat în oribilul conveier al morții, ucigând aproape zilnic zeci de oameni, mulți fără nicio vină, personajul însuși e „demascat” și condamnat la moarte de implacabila mașinărie marțială. Adică, în ultimă instanță, devine și el o așchie în malaxorul care macină fără întrerupere vieți omenești. Când i se anunță sentința, Srubov capotează psihic.
Scriitorul evocă în culori tragice, prin exces de elemente naturaliste, chinurile condamnaților, ceea ce trezește repulsia cititorului. Nuvela devine astfel un document acuzator la adresa poliției secrete sovietice și a servanților ei robotizați. Totuși, prozatorul e tentat să romantizeze „idealurile” revoluției și să justifice astfel aceste crime. Ca într-un thriller politic bine regizat, Vladimir Zazubrin și Valerian Pravduhin, prefațatorul nuvelei, erau executați și ei de NKVD!