Cât mai avem mâinile libere
Volumul Cât mai avem mâinile libere demonstrează încă o dată că Liliana Armașu e una dintre cele mai înzestrate poete de la noi. Poemele par scrise cu veninul realității în care nu încap trucajele, superficialitățile, histrionismul țipător, diletantismul prin care „strălucește” o anume poetică feministă cu specific local. Poezia ei e credibilă în totalitate, căci eroul liric nu pozează, nu imită suferința, durerea, dubitația, incertitudinea zilei de mâine, senzația sfâșietoare a eșecului vital, ci chiar trăiește în toate acestea dintr-odată. În plus, Liliana Armașu știe să regizeze stările eroinei sale, poemele având o evoluție într-un crescendo dramatic, dar și o rotunjime artistică bine conturată, adesea cu un final incitant.
Eugen LUNGU
Cât mai avem mâinile libere
Volumul Cât mai avem mâinile libere demonstrează încă o dată că Liliana Armașu e una dintre cele mai înzestrate poete de la noi. Poemele par scrise cu veninul realității în care nu încap trucajele, superficialitățile, histrionismul țipător, diletantismul prin care „strălucește” o anume poetică feministă cu specific local. Poezia ei e credibilă în totalitate, căci eroul liric nu pozează, nu imită suferința, durerea, dubitația, incertitudinea zilei de mâine, senzația sfâșietoare a eșecului vital, ci chiar trăiește în toate acestea dintr-odată. În plus, Liliana Armașu știe să regizeze stările eroinei sale, poemele având o evoluție într-un crescendo dramatic, dar și o rotunjime artistică bine conturată, adesea cu un final incitant.
Eugen LUNGU