Romanul „Ultima bătălie pierdută” semnat de Iurie Bodrug este, putem spune, o radiografie a societății moldovenești din ultimii treizeci de ani, în care autorul scoate în evidență toate problemele cu care ne-am confruntat (și ne mai confruntăm) noi, românii din Basarabia, în această turbulentă și confuză perioadă de timp. Războiul din Transnistria, declanșat în martie 1992 de forțele separatiste proruse, este un subiect bine punctat în carte, romancierul încercând să ne arate, ducându-ne imaginar chiar pe linia I a frontului, realitatea netrucată a acestui măcel: o armată națională abia formată și absolut nepregătită pentru lupte, voluntari trimiși pe front fără arme și lăsați în voia sorții, lipsa unei strategii de apărare din partea conducerii de atunci a Republicii Moldova, care nu a știut să facă mai mult pentru combatanți decât să le trimită, în plină luptă, cântăreți în loc de o mâncare caldă, pentru a-i face să uite de frică și moarte etc., etc. Sărăcia, afacerile murdare, corupția, crimele organizate, dezordinea, hoția, protestele înscenate de anumiți politicieni în numele democrației, migrația spre o lume mai bună – toate aceste mizerii care mai apasă asupra noastră sunt oglindite pe larg în romanul lui Iurie Bodrug, amintindu-ne încă o dată că trăim undeva, la marginea civilizației, și marile noastre speranțe de altă dată au luat, din păcate, forma unor amarnice iluzii deșarte.Amintim că Iurie Bodrug a debutat la Editura ARC în 1997, cu volumul de proză scurtă Flori pentru urșii albi, distins cu premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova.