„Scriitorii când nu scriu… 1111 fotografii de Nicolae Răileanu” a fost adăugat în coș. Vezi coșul
Adaugă în favorite
Mihai Dolgan. De ce au plâns ghitarele?
174,00 MDL
- ISBN: 978-9975-0-0065-9
- Anul apariției: 2017
- Autor: Mihai Ștefan Poiată
- Format: 170x215mm
- Nr. de pagini: 342
- Tipul copertei: cartonată; cu CD
În stoc
În Chișinău, livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 350 MDL
În afara Chișinăului (R.Moldova), livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 450 MDL
SKU:
9789975000659
Categorii:
Cărți de artă și albume, Publicistică, eseu
Prezentul volum, împreună cu ROCKul, „NOROC”-ul & NOI (apărut în 2013 la Editura ARC) formează o dilogie care proiectează creația distinsului muzician Mihai Dolgan asupra destinului generației „Noroc”-ului, pentru care sincronizarea cu ritmurile beatului și rockului a însemnat șansa de a evada din universul patriarhal și de a aspira la modernitate.
Cartea conține un CD cu 19 melodii.
Fii primul care adaugi o recenzie la „Mihai Dolgan. De ce au plâns ghitarele?” Anulează răspunsul
Produse similare
33 de dialoguri memorabile la „Focul din Vatră”
230,00 MDL
“33 de dialoguri memorabile…” este o carte de interviuri realizate de Luminița Dumbrăveanu în cadrul emisiunii Focul din vatră de la Radio Moldova, între 1998 și 2001, câteva fiind realizate mai târziu la Vocea Basarabiei. Printre cei intervievați sunt personalități notorii din Republica Moldova (Eugen Doga, Mihai Cimpoi, Gheorghe Ghimpu, Vlad Pohilă, Nicolae Dabija, Leonida Lari ș.a) și din România (Gheorghe Zamfir, Vasile Șeicaru, George Pruteanu, Paul Bran etc.). Dialogurile sunt interesante mai ales sub aspect istoric, refăcând pas cu pas traseul Mișcării de Renaștere Națională și dezvăluind anumite detalii din culisele politicii (de ex., interviurile cu Ion Iliescu, Mircea Snegur și Ion Hadârcă).
Multe amănunte importante pe care le aflăm din aceste interviuri sunt legate de apariția în mod clandestin a primelor numere ale ziarului Glasul, la Riga și Vilnus, în mai 1989. Iar mărturiile artiștilor intervievați vorbesc despre podurile culturale care s-au creat de-a lungul timpului dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului.
33 de dialoguri memorabile la „Focul din Vatră”
230,00 MDL
“33 de dialoguri memorabile…” este o carte de interviuri realizate de Luminița Dumbrăveanu în cadrul emisiunii Focul din vatră de la Radio Moldova, între 1998 și 2001, câteva fiind realizate mai târziu la Vocea Basarabiei. Printre cei intervievați sunt personalități notorii din Republica Moldova (Eugen Doga, Mihai Cimpoi, Gheorghe Ghimpu, Vlad Pohilă, Nicolae Dabija, Leonida Lari ș.a) și din România (Gheorghe Zamfir, Vasile Șeicaru, George Pruteanu, Paul Bran etc.). Dialogurile sunt interesante mai ales sub aspect istoric, refăcând pas cu pas traseul Mișcării de Renaștere Națională și dezvăluind anumite detalii din culisele politicii (de ex., interviurile cu Ion Iliescu, Mircea Snegur și Ion Hadârcă).
Multe amănunte importante pe care le aflăm din aceste interviuri sunt legate de apariția în mod clandestin a primelor numere ale ziarului Glasul, la Riga și Vilnus, în mai 1989. Iar mărturiile artiștilor intervievați vorbesc despre podurile culturale care s-au creat de-a lungul timpului dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului.
Cu grație, printre (pre)texte
127,00 MDL
„Inteligente, penetrante și nelipsite de o reală forţă exegetică, aceste scrieri adaugă o tușă proaspătă la imaginea unui autor polivalent, care, poet admirabil, se produce în ultimul timp și ca eseist și cronicar literar de tot respectul. Textele sunt argumente grele în favoarea ideii că eseul, astăzi un gen osmotic, exploatând posibilităţile de dialog dintre literatură, filosofie și publicistică, se impune, treptat, și în câmpul literaturii române.
În aceste și alte compoziţii, Arcadie Suceveanu realizează elegante exerciţii analitice, enunţă judecăţi de valoare (bătute în monedă metaforică) despre autori ce împărtășesc „ideologii” literare diferite. Scrise cu o fermitate divulgând o viziune artistică unitară, capabilă să explice diferenţele și chiar să le exalte, aceste eseuri umilesc, adeseori, inhibiţiile sau fixaţiile criticii de specialitate. E chiar rostul comentariului scriitoricesc de a sugera noi căi de lectură sau de a le zburli pe cele... pătulite…
Eugen Lungu are perfectă dreptate când susţine că Arcadie Suceveanu este un maestru-portretist, or, lecturând textele din compartimentul „Portrete în sepia”, dobândești deplina certitudine a faptului că, în viziunea sa, fizicul se prelungește în moral, renăscând iluminat în blitz-ul aparatului de fotografiat al metaforei, în nuanţele care îl individualizează pe fiecare erou în parte. Galeria profilurilor literare poate fi asemuită cu diversitatea unei Grădini Botanice, Arcadie Suceveanu manifestând interes pentru nume de autori importanți din generații diferite, cu structuri temperamentale distincte, care împărtășesc „religii” estetice cât se poate de personale… Discursul lui Arcadie Suceveanu este, și în aceste portrete, după cauză, elegant, sobru, penetrant, plin de vervă, savuros, ironic, dar niciodată facil.”
Anatol Moraru
Cu grație, printre (pre)texte
127,00 MDL
„Inteligente, penetrante și nelipsite de o reală forţă exegetică, aceste scrieri adaugă o tușă proaspătă la imaginea unui autor polivalent, care, poet admirabil, se produce în ultimul timp și ca eseist și cronicar literar de tot respectul. Textele sunt argumente grele în favoarea ideii că eseul, astăzi un gen osmotic, exploatând posibilităţile de dialog dintre literatură, filosofie și publicistică, se impune, treptat, și în câmpul literaturii române.
În aceste și alte compoziţii, Arcadie Suceveanu realizează elegante exerciţii analitice, enunţă judecăţi de valoare (bătute în monedă metaforică) despre autori ce împărtășesc „ideologii” literare diferite. Scrise cu o fermitate divulgând o viziune artistică unitară, capabilă să explice diferenţele și chiar să le exalte, aceste eseuri umilesc, adeseori, inhibiţiile sau fixaţiile criticii de specialitate. E chiar rostul comentariului scriitoricesc de a sugera noi căi de lectură sau de a le zburli pe cele... pătulite…
Eugen Lungu are perfectă dreptate când susţine că Arcadie Suceveanu este un maestru-portretist, or, lecturând textele din compartimentul „Portrete în sepia”, dobândești deplina certitudine a faptului că, în viziunea sa, fizicul se prelungește în moral, renăscând iluminat în blitz-ul aparatului de fotografiat al metaforei, în nuanţele care îl individualizează pe fiecare erou în parte. Galeria profilurilor literare poate fi asemuită cu diversitatea unei Grădini Botanice, Arcadie Suceveanu manifestând interes pentru nume de autori importanți din generații diferite, cu structuri temperamentale distincte, care împărtășesc „religii” estetice cât se poate de personale… Discursul lui Arcadie Suceveanu este, și în aceste portrete, după cauză, elegant, sobru, penetrant, plin de vervă, savuros, ironic, dar niciodată facil.”
Anatol Moraru
Scriitorii când nu scriu… 1111 fotografii de Nicolae Răileanu
450,00 MDL
„Ar fi fost profund nedrept dacă Nicolae Răileanu, omul care a știut să păstreze pentru viitorime imaginile celor care au creat Cartea la noi (uneori aceștia fiind înfățișați și cu muzele lor la braț), nu figura și el barem într-o carte! Iată însă că i s-a făcut, în sfârșit, dreptate: cronicarul ce eternizase fotografic viața literară de aici a devenit el însuși autor și personaj de carte! Datorăm acest lucru lui Mihai Ștefan Poiată, prietenul lui Nicolae Răileanu. Smuls prea devreme de o boală care l-a secerat fără să-i dea răgazul de a-și pune în ordine creația de-o viață, Nicolae a avut în Mihai Ștefan Poiată un continuator fidel, de o rară intuiție, care a știut să extragă din noianul de instantanee, unele din epoca celuloidului, altele din supermodernitatea fixată în pixeli, cele mai dintre cele mai reprezentative (de multe ori și haioase!) imagini.
Pentru a ordona acest haos aproape cosmic (arhiva fotografică conține sute de mii de imagini!), Mihai Ștefan Poiată și-a reactivat intuiția de scriitor, competența de cineast și toată afectivitatea camaraderească față de talentul imagistic al lui Nicolae. A ieșit o carte compartimentată tematic, probabil unicul algoritm posibil în puzderia de clișee adunate pe parcursul câtorva decenii. Un tom solid cu sute de file și sute de personaje – colegi scriitori – și cu Autorul dublurilor lor imagistice în prim-plan: Nicolae Răileanu – imagine, Mihai Ștefan Poiată – text.
O carte-istorie, o carte-meditație, în care scriitorii sunt văzuți nu doar pe podiumurile gloriei, dar și înotând în noroaiele satelor noastre, în mijlocul cititorilor deloc spilcuiți, o carte inspirată de respect colegial față de personajele incluse în ea. Evident, volumul conține și o serie de șarje amicale, pline de umor, care, sperăm, vor afla înțelegerea cuvenită.
Mihai Ștefan Poiată ne-a dat însă mai ales o carte plină de afecțiune și emoție față de memoria celui care a fost Nicolae Răileanu”.
Eugen Lungu
Scriitorii când nu scriu… 1111 fotografii de Nicolae Răileanu
450,00 MDL
„Ar fi fost profund nedrept dacă Nicolae Răileanu, omul care a știut să păstreze pentru viitorime imaginile celor care au creat Cartea la noi (uneori aceștia fiind înfățișați și cu muzele lor la braț), nu figura și el barem într-o carte! Iată însă că i s-a făcut, în sfârșit, dreptate: cronicarul ce eternizase fotografic viața literară de aici a devenit el însuși autor și personaj de carte! Datorăm acest lucru lui Mihai Ștefan Poiată, prietenul lui Nicolae Răileanu. Smuls prea devreme de o boală care l-a secerat fără să-i dea răgazul de a-și pune în ordine creația de-o viață, Nicolae a avut în Mihai Ștefan Poiată un continuator fidel, de o rară intuiție, care a știut să extragă din noianul de instantanee, unele din epoca celuloidului, altele din supermodernitatea fixată în pixeli, cele mai dintre cele mai reprezentative (de multe ori și haioase!) imagini.
Pentru a ordona acest haos aproape cosmic (arhiva fotografică conține sute de mii de imagini!), Mihai Ștefan Poiată și-a reactivat intuiția de scriitor, competența de cineast și toată afectivitatea camaraderească față de talentul imagistic al lui Nicolae. A ieșit o carte compartimentată tematic, probabil unicul algoritm posibil în puzderia de clișee adunate pe parcursul câtorva decenii. Un tom solid cu sute de file și sute de personaje – colegi scriitori – și cu Autorul dublurilor lor imagistice în prim-plan: Nicolae Răileanu – imagine, Mihai Ștefan Poiată – text.
O carte-istorie, o carte-meditație, în care scriitorii sunt văzuți nu doar pe podiumurile gloriei, dar și înotând în noroaiele satelor noastre, în mijlocul cititorilor deloc spilcuiți, o carte inspirată de respect colegial față de personajele incluse în ea. Evident, volumul conține și o serie de șarje amicale, pline de umor, care, sperăm, vor afla înțelegerea cuvenită.
Mihai Ștefan Poiată ne-a dat însă mai ales o carte plină de afecțiune și emoție față de memoria celui care a fost Nicolae Răileanu”.
Eugen Lungu
Recenzii
Nu există recenzii până acum.