Despre bătrânețe ca gen literar

”Foarte diferite ca materie și problemă, textele volumului au dimensiunea unor tablete și consistența ușor digerabilă ca lectură a eseului. Farmecul cărții, căci evident cartea are un șarm al ei, constă în aerul ușor naiv sau jovial-tineresc al descoperitorului acestei lumi de hârtie. Căci Val Butnaru ne împărtășește din descoperirile sale nu cu morga catedratică a profesorului Știe-Tot, ci cu uimirea ingenuă a călătorului pe versanții pitorești ai imaginarului. Prima mișcare, primul impuls al acestei omnivore curiozități e să constate, sintetic, mulțimea faptelor (nu uitați, literare!) de același fel. Apoi începe trierea analitică a lor: uite cum a rezolvat problema respectivă Flaubert, dar iată cum a dat în bară X sau Y confruntați cu aceeași dificultate.”

Eugen Lungu