Nina Arbore

Albumul pune la dispoziţia amatorilor de pictură, artiştilor şi specialiştilor în cultura secolului XX reproduceri ale unor lucrări semnate de Leonid Grigoraşenco, marcant reprezentant al artei plastice din Moldova. Desenele, crochiurile, pastelurile, acuarelele, acvafortele sale pun în relief diversitatea preocupărilor de creaţie ale autorului, contradicţiile şi caracterul controversat al personalităţii sale şi, în acelaşi timp, demonstrează valoarea sa ca artist de mare talent. Această ediţie propune un unghi diferit de abordare a pictorului Leonid Grigoraşenco. Lăsând pentru istorie lucrările prin care a fost recunoscut de către puterea oficială din timpul său, se încearcă astfel valorizarea unei părţi necunoscute a creaţiei autorului, distinctă ca viziune artistică de restul ei. Textul realizează o trecere în revistă a lucrărilor de grafică semnate de autor, precum şi a numeroaselor sale desene, schiţe de compoziţii sau studii remarcabile prin puterea lor de expresie plastică. Sperăm că acest album va oferi o imagine adecvată a artei plastice moldoveneşti din secolul trecut, constituind şi o mărturie a stării de conştiinţă şi a dilemelor morale ale unui artist în condiţiile regimului totalitar.

Miliţa Petraşcu a fost o artistă a veacului ei, care a trăit intens şi a marcat cu harul şi iniţiativele sale ambianţa artistică interbelică, într-un moment în care arta românească cunoştea un excepţional moment de efervescenţă. Iubită sau antipatizată, Miliţa nu lăsa pe nimeni indiferent. Prietenii i-au păstrat o amintire durabilă şi i-au creionat portrete care mărturisesc impresia puternică ce o exercita asupra celor din preajma ei. Cella Delavrancea scrie despre „râsul ei care ţâşnea ca un fulger şi destăinuia toată firea ei, ironică, duioasă, mândră, violentă, veselă şi chiar tragică, astfel cum arătau ochii ei de o transparenţă de azur“ – „privirea lui Hamlet“, cum îi plăcea Cellei să spună. Şi tot ea îşi aminteşte că „timpul, când te aflai în preajma ei, nu se mişca. Glasul îi vibra, lega între ele cuvintele printr-un vaier nedesluşit, aburind sensul concret, dar suscitând în juru-i o preciziune spirituală cu orizont larg deschis imaginaţiei. De statură scundă, Miliţa da impresia unei stânci pe care nici un val n-o va zdruncina. Mîinile mici şi fine au supus deopotrivă lutul şi marmora pentru că în creierul ei strălucea sufletul hotărât al unui mare sculptor... Un optimism invincibil sfida şi biruia cu vijelie obstacolele exterioare“.