Donatello, asasinul lui Putin este cel de-al doilea volum de proză scurtă semnat de Iulian Fruntașu, după Uneori trebuie să fii prost pentru a fi deștept. Conține și acest volum 18 povestiri care adună detalii aparent inocente pentru o viziune din când în când explozivă, e explozia unei părți de adevăr neglijat, dar care ne poate aliena dacă-l lăsăm în tăcere. Este cartea unui personaj care își schimbă costumul, jobul, sexul de la o proză la alta, asumându-și cu un teribil firesc fantasmele și tabuurile, angoasele, penibilul și exploziile interioare pe care le experimentăm cu toții în anumite momente, în care de obicei evităm să rămânem prea mult timp… Proza valorifică și o puternică legătură cu arta vizuală. Donatello, ce apare în carte cu trimitere la numele autorului care l-a sculptat pe David, subtilul asasin al uriașului Goliat, este pisoiul-mascotă al muzeului Brukenthal din Sibiu, care poartă fantezia justițiară a răzbunării pentru un rău absolut, o speranță retorică a încetării subite a răului printr-un asasinat eliberator…
O proză unde se coboară în ființa umană pentru a sonda omenescul care ne face din oameni oameni. O deschidere ca o respirație fără sfârșit în care uneori impresia este că suntem niște producții ce ne pot înfiora și deocamdată nu avem în față decât neșansa. Însă prozatorul știe bine să-și răsplătească cititorul, lăsând loc de speranțe.
Donatello, asasinul lui Putin e cartea unei brute care are dreptate, a brutei care se emoționează în fața putreziciunii umane și nu are de ales. Dar nu mai puțin cartea celui care gonește la Peco, unde nimeni nu-i garantează nimic, și care trăiește totuși în iubire.
