Contur de meditație

“Asemeni celor mai mulți scriitori basarabeni din pleiada numită de Mihai Cimpoi „copiii anilor 30”, Ion Vatamanu își găsește sursele lirismului în universul rustic, patriarhal, păstrător al sacrului și al valorilor ancestrale. Copilăria pierdută, țăranii purtători de înțelepciune, făptura sacralizată a mamei, natura în plină armonie cu ființa umană sunt motive prezente în toate cărțile de poezie ale lui Ion Vatamanu. Lirismul elegiac-nostalgic e străbătut însă de ecouri ale frământărilor trăite de omul modern. Înșiruirile de întrebări retorice din mai multe poeme ne introduc într-o lume a neliniștilor și incertitudinilor, a tristeților și dorurilor, a așteptărilor și ambiguităților… În memoria generațiilor tinere de cititori, Ion Vatamanu va rămâne totuși ca poetul de pe baricade, sau poetul-tribun, unul dintre personajele principale ale anilor de renaștere națională.” (Lucia Țurcanu)