Dor de izvor. Interviuri în si bemol

Ultimul dialog este o carte-mărturisire al cărei personaj principal este Constanța Târțău. Actrița se produce parcă într-un ultim rol, jucat de astă dată în culisele amurgului. Evocările sale sunt dramatice, dure, pe alocuri necruțătoare, în primul rând cu sine, dar și cu mulți dintre cei pe care i-a cunoscut. Cea mai mare parte a volumului îl constituie un dialog de proporții inițiat de Antonina Sârbu. Convorbirea a durat ani la rând, de aceea sunt frecvente reluările, dar de fiecare dată sub alt unghi și sub alt regim emoțional. Întrebările o întorc în copilărie, la anii de studii, la scenă, la partenerii din spectacole și la relațiile dure ale unui sistem politic care nu a fost nici pe departe tolerant cu oamenii de creație.   În partea a doua, cartea include un șir de interviuri ale Antoninei Sârbu cu prietenii sau colegii care au cunoscut-o îndeaproape pe actriță, care i-au urmărit zbaterile, înălțările și inconveniențele pe care le-a suportat în permanență: perfidia șefilor, invidiile, reaua-credință, indiferența, iar la apusul vieții, mizeria crasă care o măcina. Ca într-un scenariu urât, Constanța Târțău, gloria de altădată a teatrului moldovenesc, sfârșea în întuneric – orbise – și într-o izolare pe care și-a autoimpus-o din pudoarea sărăciei. 

Prin lucrarea “50 de sportivi ai Republicii Moldova în decatlonul de aur al Jocurilor Olimpice”, autorii și-au propus să recupereze o “restanță” din istoria sportului autohton și să adune sub copertele unei cărți istoriile de succes ale celor 50 de performeri care au reprezentat țara și s-au clasat printre primii zece la Jocurile Olimpice (fie în componența echipei sovietice, din 1960 și până în 1988, fie în echipa unificată a CSI, în 1992, fie în lotul Republicii Moldova, începând cu 1996). Aceștia formează „decatlonul de aur”, au devenit modele de reușită și s-au impus în diverse conjuncturi politice și social-culturale prin muncă, perseverență, caracter competitiv, promovând excelența, chiar dacă s-au format și antrenat uneori în condiții departe de standardele necesare pentru o infrastructură sportivă adecvată.Cartea se adresează atât auditoriului din domeniu, cât și cititorului de rând, interesat de fenomenul olimpic. Iar mesajul pe care vor să-l transmită autorii lucrării este următorul: Valorile olimpice trebuie cunoscute, deoarece cei 50 de sportivi și sportive, campioni sau nu, reprezintă modele demne de urmat și formează elita sportivă a Republicii Moldova.