Extravaganțe. Imaginea libertății în artă și literatură

Orice formă autentică de artă începe cu un pas făcut în afara cercului convențiilor, dincolo de regulă, de obișnuință și de drumul deja trasat de alții. Extravaganța nu este simplă ciudățenie și nici gustul facil pentru spectaculos. În sensul ei profund, ea reprezintă libertatea de a privi lumea dintr-un unghi neașteptat, de a depăși limitele percepției comune. Artistul nu urmărește să șocheze cu orice preț; el încearcă să vadă ceea ce alții nu observă sau nu îndrăznesc să observe. El deplasează centrul de greutate al realității și ne determină să descoperim că lucrurile pot fi și altfel. În acest sens al excentricității creatoare, fiecare mare operă de artă a fost cândva o extravaganță. Orice inovație artistică a părut inițial o abatere de la normă, o eroare sau chiar o rătăcire. Și totuși, tocmai aceste „rătăciri” au deschis căi noi de expresie și de înțelegere a lumii. Fără ele, cultura ar fi rămas captivă unei repetări nesfârșite a acelorași forme și modele.