Adaugă în favorite
Introducere în etica ecologică
70,00 MDL
- ISBN: 978-9975-61-893-9
- Anul apariției: 2015
- Format: 135x210mm
- Nr. de pagini: 332
- Tipul copertei: cartonată
În stoc
În Chișinău, livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 350 MDL
În afara Chișinăului (R.Moldova), livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 450 MDL
Lucrarea este destinată cercetătorilor din domeniul filozofiei, ecologiei, sociologiei și altor discipline științifice, dar și specialiștilor din domeniul culturii și educației. Totodată, aceasta poate servi ca manual pentru studenții instituțiilor de învățământ superior, mai ales pentru cei de la specialitățile de ecologie. Cartea conține noțiunile și categoriile fundamentale ale eticii și ale eticii ecologice. Sunt abordate cu precădere problemele ce țin de nivelul filozofic (etic), nu de cel politico-juridic sau cazuistic.
Fii primul care adaugi o recenzie la „Introducere în etica ecologică” Anulează răspunsul
Produse similare
Memoria zăbrelelor. Eseu anti-uitare
139,00 MDL
„Memoria zăbrelelor” este un eseu tulburător despre mărturisirile deținuților politici din România anilor 1944-1964. Hristina Doroftei analizează „rememorările clericilor” (Nicolae Steinhardt, Tertulian Langa, Richard Wurmbrand, Iuliu Hossu, Matei Boilă, Dimitrie Bejan, Nicolae Grebenea, Liviu Brânzaș, Zosim Oancea, Valeriu Anania), „rememorările laicilor” (Ion Ioanid, George Sarry, Augustin Neamțu, Nicolae Mărgineanu, Nicu Păun, Herbert [Belu] Zilber, Florin Constantin Pavlovici, George Tomaziu, Dumitru Bordeianu, Onisifor Ghibu), dar și mărturisirile torționarilor (Ioan Chertiție, Tănase Evghenie, Franț Țandără).
Prin comentarile pe care le face, autoarea creionează caractere, relatează stări și evenimente, scoțând la lumină o perioadă tragică din istoria noastră, ce nu trebuie uitată de nicio generație.
Memoria zăbrelelor. Eseu anti-uitare
139,00 MDL
„Memoria zăbrelelor” este un eseu tulburător despre mărturisirile deținuților politici din România anilor 1944-1964. Hristina Doroftei analizează „rememorările clericilor” (Nicolae Steinhardt, Tertulian Langa, Richard Wurmbrand, Iuliu Hossu, Matei Boilă, Dimitrie Bejan, Nicolae Grebenea, Liviu Brânzaș, Zosim Oancea, Valeriu Anania), „rememorările laicilor” (Ion Ioanid, George Sarry, Augustin Neamțu, Nicolae Mărgineanu, Nicu Păun, Herbert [Belu] Zilber, Florin Constantin Pavlovici, George Tomaziu, Dumitru Bordeianu, Onisifor Ghibu), dar și mărturisirile torționarilor (Ioan Chertiție, Tănase Evghenie, Franț Țandără).
Prin comentarile pe care le face, autoarea creionează caractere, relatează stări și evenimente, scoțând la lumină o perioadă tragică din istoria noastră, ce nu trebuie uitată de nicio generație.
Constanța Târțău. Ultimul dialog
70,00 MDL
Ultimul dialog este o carte-mărturisire al cărei personaj principal este Constanța Târțău. Actrița se produce parcă într-un ultim rol, jucat de astă dată în culisele amurgului. Evocările sale sunt dramatice, dure, pe alocuri necruțătoare, în primul rând cu sine, dar și cu mulți dintre cei pe care i-a cunoscut. Cea mai mare parte a volumului îl constituie un dialog de proporții inițiat de Antonina Sârbu. Convorbirea a durat ani la rând, de aceea sunt frecvente reluările, dar de fiecare dată sub alt unghi și sub alt regim emoțional. Întrebările o întorc în copilărie, la anii de studii, la scenă, la partenerii din spectacole și la relațiile dure ale unui sistem politic care nu a fost nici pe departe tolerant cu oamenii de creație.
În partea a doua, cartea include un șir de interviuri ale Antoninei Sârbu cu prietenii sau colegii care au cunoscut-o îndeaproape pe actriță, care i-au urmărit zbaterile, înălțările și inconveniențele pe care le-a suportat în permanență: perfidia șefilor, invidiile, reaua-credință, indiferența, iar la apusul vieții, mizeria crasă care o măcina. Ca într-un scenariu urât, Constanța Târțău, gloria de altădată a teatrului moldovenesc, sfârșea în întuneric – orbise – și într-o izolare pe care și-a autoimpus-o din pudoarea sărăciei.
Constanța Târțău. Ultimul dialog
70,00 MDL
Ultimul dialog este o carte-mărturisire al cărei personaj principal este Constanța Târțău. Actrița se produce parcă într-un ultim rol, jucat de astă dată în culisele amurgului. Evocările sale sunt dramatice, dure, pe alocuri necruțătoare, în primul rând cu sine, dar și cu mulți dintre cei pe care i-a cunoscut. Cea mai mare parte a volumului îl constituie un dialog de proporții inițiat de Antonina Sârbu. Convorbirea a durat ani la rând, de aceea sunt frecvente reluările, dar de fiecare dată sub alt unghi și sub alt regim emoțional. Întrebările o întorc în copilărie, la anii de studii, la scenă, la partenerii din spectacole și la relațiile dure ale unui sistem politic care nu a fost nici pe departe tolerant cu oamenii de creație.
În partea a doua, cartea include un șir de interviuri ale Antoninei Sârbu cu prietenii sau colegii care au cunoscut-o îndeaproape pe actriță, care i-au urmărit zbaterile, înălțările și inconveniențele pe care le-a suportat în permanență: perfidia șefilor, invidiile, reaua-credință, indiferența, iar la apusul vieții, mizeria crasă care o măcina. Ca într-un scenariu urât, Constanța Târțău, gloria de altădată a teatrului moldovenesc, sfârșea în întuneric – orbise – și într-o izolare pe care și-a autoimpus-o din pudoarea sărăciei.
Scriitorii când nu scriu… 1111 fotografii de Nicolae Răileanu
450,00 MDL
„Ar fi fost profund nedrept dacă Nicolae Răileanu, omul care a știut să păstreze pentru viitorime imaginile celor care au creat Cartea la noi (uneori aceștia fiind înfățișați și cu muzele lor la braț), nu figura și el barem într-o carte! Iată însă că i s-a făcut, în sfârșit, dreptate: cronicarul ce eternizase fotografic viața literară de aici a devenit el însuși autor și personaj de carte! Datorăm acest lucru lui Mihai Ștefan Poiată, prietenul lui Nicolae Răileanu. Smuls prea devreme de o boală care l-a secerat fără să-i dea răgazul de a-și pune în ordine creația de-o viață, Nicolae a avut în Mihai Ștefan Poiată un continuator fidel, de o rară intuiție, care a știut să extragă din noianul de instantanee, unele din epoca celuloidului, altele din supermodernitatea fixată în pixeli, cele mai dintre cele mai reprezentative (de multe ori și haioase!) imagini.
Pentru a ordona acest haos aproape cosmic (arhiva fotografică conține sute de mii de imagini!), Mihai Ștefan Poiată și-a reactivat intuiția de scriitor, competența de cineast și toată afectivitatea camaraderească față de talentul imagistic al lui Nicolae. A ieșit o carte compartimentată tematic, probabil unicul algoritm posibil în puzderia de clișee adunate pe parcursul câtorva decenii. Un tom solid cu sute de file și sute de personaje – colegi scriitori – și cu Autorul dublurilor lor imagistice în prim-plan: Nicolae Răileanu – imagine, Mihai Ștefan Poiată – text.
O carte-istorie, o carte-meditație, în care scriitorii sunt văzuți nu doar pe podiumurile gloriei, dar și înotând în noroaiele satelor noastre, în mijlocul cititorilor deloc spilcuiți, o carte inspirată de respect colegial față de personajele incluse în ea. Evident, volumul conține și o serie de șarje amicale, pline de umor, care, sperăm, vor afla înțelegerea cuvenită.
Mihai Ștefan Poiată ne-a dat însă mai ales o carte plină de afecțiune și emoție față de memoria celui care a fost Nicolae Răileanu”.
Eugen Lungu
Scriitorii când nu scriu… 1111 fotografii de Nicolae Răileanu
450,00 MDL
„Ar fi fost profund nedrept dacă Nicolae Răileanu, omul care a știut să păstreze pentru viitorime imaginile celor care au creat Cartea la noi (uneori aceștia fiind înfățișați și cu muzele lor la braț), nu figura și el barem într-o carte! Iată însă că i s-a făcut, în sfârșit, dreptate: cronicarul ce eternizase fotografic viața literară de aici a devenit el însuși autor și personaj de carte! Datorăm acest lucru lui Mihai Ștefan Poiată, prietenul lui Nicolae Răileanu. Smuls prea devreme de o boală care l-a secerat fără să-i dea răgazul de a-și pune în ordine creația de-o viață, Nicolae a avut în Mihai Ștefan Poiată un continuator fidel, de o rară intuiție, care a știut să extragă din noianul de instantanee, unele din epoca celuloidului, altele din supermodernitatea fixată în pixeli, cele mai dintre cele mai reprezentative (de multe ori și haioase!) imagini.
Pentru a ordona acest haos aproape cosmic (arhiva fotografică conține sute de mii de imagini!), Mihai Ștefan Poiată și-a reactivat intuiția de scriitor, competența de cineast și toată afectivitatea camaraderească față de talentul imagistic al lui Nicolae. A ieșit o carte compartimentată tematic, probabil unicul algoritm posibil în puzderia de clișee adunate pe parcursul câtorva decenii. Un tom solid cu sute de file și sute de personaje – colegi scriitori – și cu Autorul dublurilor lor imagistice în prim-plan: Nicolae Răileanu – imagine, Mihai Ștefan Poiată – text.
O carte-istorie, o carte-meditație, în care scriitorii sunt văzuți nu doar pe podiumurile gloriei, dar și înotând în noroaiele satelor noastre, în mijlocul cititorilor deloc spilcuiți, o carte inspirată de respect colegial față de personajele incluse în ea. Evident, volumul conține și o serie de șarje amicale, pline de umor, care, sperăm, vor afla înțelegerea cuvenită.
Mihai Ștefan Poiată ne-a dat însă mai ales o carte plină de afecțiune și emoție față de memoria celui care a fost Nicolae Răileanu”.
Eugen Lungu
Recenzii
Nu există recenzii până acum.