Memoria zăbrelelor. Eseu anti-uitare

Prin lucrarea “50 de sportivi ai Republicii Moldova în decatlonul de aur al Jocurilor Olimpice”, autorii și-au propus să recupereze o “restanță” din istoria sportului autohton și să adune sub copertele unei cărți istoriile de succes ale celor 50 de performeri care au reprezentat țara și s-au clasat printre primii zece la Jocurile Olimpice (fie în componența echipei sovietice, din 1960 și până în 1988, fie în echipa unificată a CSI, în 1992, fie în lotul Republicii Moldova, începând cu 1996). Aceștia formează „decatlonul de aur”, au devenit modele de reușită și s-au impus în diverse conjuncturi politice și social-culturale prin muncă, perseverență, caracter competitiv, promovând excelența, chiar dacă s-au format și antrenat uneori în condiții departe de standardele necesare pentru o infrastructură sportivă adecvată. Cartea se adresează atât auditoriului din domeniu, cât și cititorului de rând, interesat de fenomenul olimpic. Iar mesajul pe care vor să-l transmită autorii lucrării este următorul: Valorile olimpice trebuie cunoscute, deoarece cei 50 de sportivi și sportive, campioni sau nu, reprezintă modele demne de urmat și formează elita sportivă a Republicii Moldova.

Însemnările autobiografice ale profesorului Tudor Cozari, un împătimit biolog moldovean, care a reușit să transmită și cititorilor săi fascinația pentru miracolul viului într-o multitudine de lucrări enciclopedice, comportă un interes aparte pentru valoarea sa antropologică, dată de reperele unui destin dinamic, într-un spațiu „încremenit” (I. Fruntașu), așa cum este percepută Basarabia. Oamenii acestui loc, aflat la răscruce de imperii și mentalități, sunt adevărații purtători ai istoriei și legendele vii, rescrise iar și iar, ale devenirii noastre. Performanța științifică mondială, avansul tehnologic și libertatea scriiturii literare de astăzi contextualizează oarecum așteptări superioare în raport cu astfel de demersuri. Surpriza acestei cărți, însă, este integrarea, într-un destin complex, marcat de condiția precară a omului nostru istoric, a înaltelor aspirații și provocări ale cunoașterii. Protagonistul basarabean este confruntat, spre deosebire de predecesorul Darwin, venind dintr-o altă dimensiune culturală și materială (savantul englez nu s-a preocupat nicio zi de câștigarea propriei existențe), cu alte date existențiale, vădit dezavantajoase științei, într-un secol ulterior, într-o istorie parcă inversă, care, în acest capăt de lume, o ia oarecum înapoi. Însă drumul unui copil semiorfan din părinți neșcoliți, dintr-o Moldovă vitregită, spre viața de universitar cu stagii de predare în mari catedre europene replantează speranțele noastre în bine, în contextul unui prezent parcă mai incert decât oricând, înfundat de pandemie, iarăși război și lipsa generală de orizont.