Mi-s ochii arși de frumusețea ta…

Nicolae Esinencu şi Petru Cărare s-au bucurat în epocă de atenţia sporită a publicului cititor, ambii ilustrându-se pe latura ludică a poeziei. Cărare a îmbrăţişat ludicul parodic şi a cantonat, fără evoluţie, în stilistica prozodică tradiţionalistă, Esinencu, dimpotrivă, şi-a căutat „vocea” şi în formulele moderne, opinând în fond pentru ludicul ironic gen Marin Sorescu. În această căutare a sinelui, volumul Copilul teribil (1979) a fost decisiv pentru biografia sa literară, de atunci încolo poetul identificându-se emblematic cu titlul plachetei care îi aducea consacrarea, chiar dacă formula mult căutată se conturase în cărţile anterioare.Deşi a privit lumea prin dioptriile deformatoare ale ironicului, nostalgiile şi dramele prefigurate în poemele lui N. Esinencu sunt sincere, efervescente şi, uneori, cuceritoare. Părinţii, satul, fiii satului uşor dezorientaţi de larma indiferentă a oraşului, au fost frecvent evocaţi în lirica lui N. Esinencu. Scriitorul a perorat, zgomotos şi năvalnic, forţând ades ficţionalul, despre ecologia naturii şi natura sentimentelor umane, imaginând scene în care grotescul culminează în sublim, iar firescul eşuează în grotesc, personajele sale urcând pe funii la cer, păscând caii pe Lună sau coborând în infern să trateze cu dracii. Şi poezia de dragoste e de un erotism convulsiv, la cotele ludice ale domesticului, certurile trecând brusc în gingăşii şi invers. Poet al paradoxurilor, al sentimentelor-limită şi al situaţiilor inedite, N. Esinencu e prezent în această carte din colecţia „Primăvara poeţilor” cu întreaga gamă a preferinţelor sale tematice.

Liviu Deleanu este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi de la noi. Scriitorul s-a născut la Iaşi. Este atras de mişcarea literară din adolescenţă – la 15 ani îşi scotea propria revistă. La 16 ani debutează cu placheta Oglinzi fermecate (Iaşi, 1927). Urmează Ceasul de veghe (Editura Șantier, 1937) şi Glod alb (Editura Cultura Poporului, 1940), ambele volume apărute la Bucureşti. Cercetătorii care au studiat perioada de creaţie interbelică menţionează orientarea poetului spre stilistica poeziei moderne.În 1940, Liviu Deleanu se refugiază în Basarabia. Aici devine unul dintre cei mai activi creatori de poezie. În RSSM îi apar zeci de titluri, poezia sa fiind preferată mai ales de autorii de manuale. Cariera didactică a operei sale poetice se explică prin versul clar, pătruns de lirism şi fluiditatea limbii, neîncărcate cu regionalisme. Gloria didactică face din L. Deleanu unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori basarabeni.Deşi a compus şi lucrări cu caracter conjunctural (Tinereţe fără moarte, Haia Lifşiţ ş.a.), lirica sa de dragoste şi peisagistică, inspirată de frumuseţea omului şi a naturii, supravieţuieşte în mod miraculos timpului, delectând şi azi cititorul.