Misterul de Est

„Fiica zețarului” e scrisă din perspectiva celui mai jinduit sentiment uman, libertatea. Autoarea construiește caractere puternice, personajele ei înving spaima, întunericul, singurătatea, se înving pe sine. Subiectele cărții au în prim-plan medii intelectuale și completează șirul prozelor confesive ale Antoninei Sârbu. „Eroii” sunt personaje deopotrivă cunoscute și necunoscute. Printre celebritățile amintite figurează Tatlin (pictor rus interbelic, reprezentant al avangardismului), Jimi Hendrix, Anna Magnani, Janis Joplin, King Crimson (muzicieni și actori celebri), Franz Kafka, Witold Gombrowicz, Dostoievski, Tolstoi, Bulgakov, Rebreanu sau Borges (scriitori notorii), Nina Ischimji, Igor Crețu (traducători basarabeni, cei mai buni în perioada postbelică); firul acțiunii se deapănă însă prin personajele fictive: Zetz, Serj, Mircea, Valeriu, Miriam, nume în devenire, tineri în căutarea adevărului, frumosului, libertății. Toate aceste personaje leagă tradiția de prezent, reconstituind astfel un dialog al generațiilor. Nume emblematice relevă forța talentului, dar și puterea de a sfida timpul și ororile lui. Proza conturează mai multe fațete, fiecare dintre acestea oferind alte chei de lectură." Veronica Popa

Antologia „Poetule, piaptănă-ți părul!” însumează cincisprezece poeți neerlandezi contemporani: de la Cees Nooteboom, născut în 1933, până la Hannah van Binsbergen, născută în 1993. Între cei doi, descoperim poeți diferiți, precum K. Schippers (care vine dinspre Dada), H.C. ten Berge și Arnoud van Adrichem (buni cunoscători ai poeziei din SUA), Menno Wigman (mlădiță a „fin de siècle”), Marije Langelaar (venită dinspre artele plastice)... În prefața volumului, Jan H. Mysjkin descrie evoluția poeziei neerlandeze, de la poezia experimentală a anilor ´50 până la poezia Generației 2000 din Țările de Jos. De-a lungul deceniilor, se regăsesc succesiv tendințe neorealiste, neoromantice, postmoderne, scenice ș.a. Antologia oferă o panoplie de forme diverse, chiar contradictorii, fără a avea parti-pris-uri. Dacă poezia neerlandeză a fost dominată o jumătate de secol de certuri între poetici rivale, începând cu noul mileniu, descoperim un peisaj multiplu, dinamic și pașnic. Tatjana Daan, directoare a Festivalului Poetry International de la Rotterdam din 1996 până în 2003, susținea că „poezia neerlandeză s-a lărgit enorm la nivelul limbajului și al tematicii. Poezia nu mai este condamnată la a sta pe un raft izolat în librăriile bune. Tradiția unei arte orientate spre scriitură, care are drept țintă un public-cititor, continuă cu o forță intactă, însă, grație poeților care se adresează mai degrabă unui public-auditoriu, poezia nu mai este destinată preponderent specialiștilor literari sau academicienilor. Poezia a devenit mai vizibilă, a obținut o audiență mai largă.”