O dublă în plus

După o căsătorie nereușiră, Adriana se dedică întru totul carierei și ajunge să conducă o revistă pentru femei din Bruxelles, până când, într-o zi, decide să meargă pe insula grecească Chios... Abia acum începe adevărata cunoaștere de sine a protagonistei. Iubiri pătimașe, dezamăgiri, despărțiri, reîntâlniri, regrete – toate se regăsesc în romanul Regina nopții al Liliei Calancea. Între ploile reci de la Bruxelles și soarele scânteietor din Chios, se desfășoară drame sentimentale care o ajută pe Adriana să redescopere femeia din ea și să creadă în miracolul ce poate să schimbe deznodământul. Senzual și răvășitor, romanul Regina nopții se citește pe nerăsuflate, lăsându-ne față în față cu întrebarea: oare toate iubirile mari au un final chinuitor? Sau poate că tocmai sfârșitul lor tragic le înalță în ochii oamenilor?

„Vulpea argintie” este romanul unei mari iubiri, a unei pasiuni care arde, fulgerător, ca o torță, lăsând în urma-i multă suferință, dar și fericirea de a fi trăit un sentiment înălțător, care dă sens și culoare existenței. Sonia, personajul central al narațiunii, iscusită țesătoare de covoare, născută în interbelic, școlită și educată la Cernăuți, cu un destin tulburător de dramatic, are norocul să-l întâlnească pe Efim – fotograful, bărbatul vieții ei, care, în scurta, dar intensa perioadă a iubirii lor, a făcut-o să cunoască împlinirea, ceea ce i-a dat forță și curaj să treacă prin toate urgiile vieții. Anii grei de închisoare, moartea năprasnică a primului copil, pierderea unei mâini în urma unei răbufniri de gelozie a celui de-al doilea soț... – niciuna din aceste cumplite încercări prin care trece femeia nu pare a fi mai puternică decât dragostea ei față de Efim, mai exact, decât amintirea unei iubiri care a făcut-o fericită. Romanul e un amestec de stări, situații, peisaje, dar și de regimuri politice, tăvălugul „comunismului înfloritor” distrugând destine umane și bune practici, dar marea pasiune dintre Sonia și Efim trece ca un fir roșu prin tot textul, făcându-l pe cititor să-și îndrepte privirea asupra ființei sale interioare. „Pentru că fiecare dintre noi, afirmă autoarea Antonina Sârbu, mai devreme sau mai târziu, caută să o întâlnească pe Sonia...”