Tranziția moldovenească: fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eșecurile și avatarurile ei

Prezenta lucrare acoperă o lacună informativă din domeniul arhitecturii medievale târzii a spațiului românesc extracarpatic și își propune să ofere o vedere de ansamblu asupra fenomenului fortificațiilor de tip bastionar în context istoric concret, să stabilească modalitățile de constituire și dezvoltare a arhitecturii bastionare, precum și să completeze “banca de date” a arhitecturii militare din Europa de Sud-Est cu noi informații. Obiectul de studiu îl constituie fortificațiile de la Hotin, Suceava, Soroca, Chișinău, Bender (Tighina), Akkerman (Cetatea Albă, Belgorod), Palanca, Ismail, Reni, Tiraspol ș.a. Metodologia investigației este bazată pe cercetările de teren, precum și pe coroborarea diferitor materiale publicate de înaintași sau păstrate în fondurile arhivelor, muzeelor, bibliotecilor ori în colecții private. Au fost utilizate metodele descriptive, comparatistă, contextualistă ș.a. fiind valorificate mai multe documente inedite, aflate în arhivele, muzeele și bibliotecile mai multor țări și în colecții private.