Adaugă în favorite
Abel Sanchez
90,00 MDL
- ISBN: 978-9975-61-909-7
- Anul apariției: 2015
- Traducere: Valentina Buzilă
- Format: 130x200mm
- Nr. de pagini: 188
- Tipul copertei: broşată
În stoc
În Chișinău, livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 350 MDL
În afara Chișinăului (R.Moldova), livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 450 MDL
SKU:
9789975619097
Categorie:
Proză, poezie și dramaturgie
În romanul Abel Sanchez Miguel de Unamuno a adoptat tema biblică a cainismului, lărgind tema invidiei, recunoscând o dialectică între invidiat și invidios, care au nevoie mutuală unul de celălalt. Aici nu e vorba că există victime și călăi, ci că toți avem înăuntrul nostru un Cain și un Abel, supuși unei intimități tragice. În locul acestui destin tragic, Unamuno vine să propună caritatea și iertarea.
Fii primul care adaugi o recenzie la „Abel Sanchez” Anulează răspunsul
Produse similare
Gustul zâmbetului. Antologie de satiră și umor
86,00 MDL
“Epigramiada basarabeană a impus autori notabili, încadrați organic în mișcarea epigramatică general românească, deținători și de premii prestigioase, dotați și cu o cunoaștere profesionistă a mecanismului statutar clasic al epigramei (concentrare maximă, de „săgeată” sau de „strănut”, cum s-a spus la figurat; stabilirea exactă a țintei și a miezului problemei care presupune atitudinea subiectivă interiorizată, conform lui Hegel; contrastul comic dintre cuvânt și sens, dintre aparență și esență, dintre valoare și nonvaloare etc., poanta cu efectul ei de surpriză și de atac violent, desființător, folosirea jocurilor de limbaj).Antologia de față vine să confirme adevărul apodictic, știut de la cei vechi, de cei din Evul Mediu, de moderni și postmoderni că soluția de supraviețuire a spiritului, apăsat de problemele spinoase ale existenței, este mântuirea prin râs.”Acad. Mihai Cimpoi
Gustul zâmbetului. Antologie de satiră și umor
86,00 MDL
“Epigramiada basarabeană a impus autori notabili, încadrați organic în mișcarea epigramatică general românească, deținători și de premii prestigioase, dotați și cu o cunoaștere profesionistă a mecanismului statutar clasic al epigramei (concentrare maximă, de „săgeată” sau de „strănut”, cum s-a spus la figurat; stabilirea exactă a țintei și a miezului problemei care presupune atitudinea subiectivă interiorizată, conform lui Hegel; contrastul comic dintre cuvânt și sens, dintre aparență și esență, dintre valoare și nonvaloare etc., poanta cu efectul ei de surpriză și de atac violent, desființător, folosirea jocurilor de limbaj).Antologia de față vine să confirme adevărul apodictic, știut de la cei vechi, de cei din Evul Mediu, de moderni și postmoderni că soluția de supraviețuire a spiritului, apăsat de problemele spinoase ale existenței, este mântuirea prin râs.”Acad. Mihai Cimpoi
Poezia BASA
80,00 MDL
Deși autoarea avertizează din capul locului că Poezia BASA „nu este o istorie a poeziei române din Basarabia, nu este un eseu despre evoluția acestui gen literar în stânga Prutului și nici o monografie“, impresia generală pe care ți-o lasă volumul e de ansamblu bine gândit și bine articulat, urmând o cât se poate de firească evoluție cronologică, însumând aproape un secol de poezie. Compartimentarea pe epoci și generații, ordonarea substanței analitice într-o anumită succesiune sporește senzația de întreg, fără goluri semnificative: Dogmă și rezistență (despre șaizeciști), Evadarea în metaforă (capitol dedicat șaptezeciștilor), Democratizare și sincronizare (fascicule consacrate optzeciștilor) ș.a.m.d. Astfel, acolada analitică are la un pol prima carte (Oglinzi fermecate, 1927) a lui Liviu Deleanu, iar la celălalt, volumul lui Nicolae Popa O mie de ani cu fața la soare (2019).
Poezia BASA
80,00 MDL
Deși autoarea avertizează din capul locului că Poezia BASA „nu este o istorie a poeziei române din Basarabia, nu este un eseu despre evoluția acestui gen literar în stânga Prutului și nici o monografie“, impresia generală pe care ți-o lasă volumul e de ansamblu bine gândit și bine articulat, urmând o cât se poate de firească evoluție cronologică, însumând aproape un secol de poezie. Compartimentarea pe epoci și generații, ordonarea substanței analitice într-o anumită succesiune sporește senzația de întreg, fără goluri semnificative: Dogmă și rezistență (despre șaizeciști), Evadarea în metaforă (capitol dedicat șaptezeciștilor), Democratizare și sincronizare (fascicule consacrate optzeciștilor) ș.a.m.d. Astfel, acolada analitică are la un pol prima carte (Oglinzi fermecate, 1927) a lui Liviu Deleanu, iar la celălalt, volumul lui Nicolae Popa O mie de ani cu fața la soare (2019).
Frânghie la cer. Colecția „Primăvara poeților”
57,00 MDL
Nicolae Esinencu şi Petru Cărare s-au bucurat în epocă de atenţia sporită a publicului cititor, ambii ilustrându-se pe latura ludică a poeziei. Cărare a îmbrăţişat ludicul parodic şi a cantonat, fără evoluţie, în stilistica prozodică tradiţionalistă, Esinencu, dimpotrivă, şi-a căutat „vocea” şi în formulele moderne, opinând în fond pentru ludicul ironic gen Marin Sorescu. În această căutare a sinelui, volumul Copilul teribil (1979) a fost decisiv pentru biografia sa literară, de atunci încolo poetul identificându-se emblematic cu titlul plachetei care îi aducea consacrarea, chiar dacă formula mult căutată se conturase în cărţile anterioare.Deşi a privit lumea prin dioptriile deformatoare ale ironicului, nostalgiile şi dramele prefigurate în poemele lui N. Esinencu sunt sincere, efervescente şi, uneori, cuceritoare. Părinţii, satul, fiii satului uşor dezorientaţi de larma indiferentă a oraşului, au fost frecvent evocaţi în lirica lui N. Esinencu. Scriitorul a perorat, zgomotos şi năvalnic, forţând ades ficţionalul, despre ecologia naturii şi natura sentimentelor umane, imaginând scene în care grotescul culminează în sublim, iar firescul eşuează în grotesc, personajele sale urcând pe funii la cer, păscând caii pe Lună sau coborând în infern să trateze cu dracii. Şi poezia de dragoste e de un erotism convulsiv, la cotele ludice ale domesticului, certurile trecând brusc în gingăşii şi invers. Poet al paradoxurilor, al sentimentelor-limită şi al situaţiilor inedite, N. Esinencu e prezent în această carte din colecţia „Primăvara poeţilor” cu întreaga gamă a preferinţelor sale tematice.
Frânghie la cer. Colecția „Primăvara poeților”
57,00 MDL
Nicolae Esinencu şi Petru Cărare s-au bucurat în epocă de atenţia sporită a publicului cititor, ambii ilustrându-se pe latura ludică a poeziei. Cărare a îmbrăţişat ludicul parodic şi a cantonat, fără evoluţie, în stilistica prozodică tradiţionalistă, Esinencu, dimpotrivă, şi-a căutat „vocea” şi în formulele moderne, opinând în fond pentru ludicul ironic gen Marin Sorescu. În această căutare a sinelui, volumul Copilul teribil (1979) a fost decisiv pentru biografia sa literară, de atunci încolo poetul identificându-se emblematic cu titlul plachetei care îi aducea consacrarea, chiar dacă formula mult căutată se conturase în cărţile anterioare.Deşi a privit lumea prin dioptriile deformatoare ale ironicului, nostalgiile şi dramele prefigurate în poemele lui N. Esinencu sunt sincere, efervescente şi, uneori, cuceritoare. Părinţii, satul, fiii satului uşor dezorientaţi de larma indiferentă a oraşului, au fost frecvent evocaţi în lirica lui N. Esinencu. Scriitorul a perorat, zgomotos şi năvalnic, forţând ades ficţionalul, despre ecologia naturii şi natura sentimentelor umane, imaginând scene în care grotescul culminează în sublim, iar firescul eşuează în grotesc, personajele sale urcând pe funii la cer, păscând caii pe Lună sau coborând în infern să trateze cu dracii. Şi poezia de dragoste e de un erotism convulsiv, la cotele ludice ale domesticului, certurile trecând brusc în gingăşii şi invers. Poet al paradoxurilor, al sentimentelor-limită şi al situaţiilor inedite, N. Esinencu e prezent în această carte din colecţia „Primăvara poeţilor” cu întreaga gamă a preferinţelor sale tematice.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.