„Penele pestrițe ale cocoșului. 15 poeți francofoni din Belgia” a fost adăugat în coș. Vezi coșul
Adaugă în favorite
Abel Sanchez
90,00 MDL
- ISBN: 978-9975-61-909-7
- Anul apariției: 2015
- Traducere: Valentina Buzilă
- Format: 130x200mm
- Nr. de pagini: 188
- Tipul copertei: broşată
În stoc
În Chișinău, livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 350 MDL
În afara Chișinăului (R.Moldova), livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 450 MDL
SKU:
9789975619097
Categorie:
Proză, poezie și dramaturgie
În romanul Abel Sanchez Miguel de Unamuno a adoptat tema biblică a cainismului, lărgind tema invidiei, recunoscând o dialectică între invidiat și invidios, care au nevoie mutuală unul de celălalt. Aici nu e vorba că există victime și călăi, ci că toți avem înăuntrul nostru un Cain și un Abel, supuși unei intimități tragice. În locul acestui destin tragic, Unamuno vine să propună caritatea și iertarea.
Fii primul care adaugi o recenzie la „Abel Sanchez” Anulează răspunsul
Produse similare
Mireasa din Kabul
170,00 MDL
„Mireasa din Kabul” pune pe tapet o temă delicată şi sensibilă: experienţa amară, situaţia dramatică a femeilor care au lucrat în armată, concret în războiul din Afganistan. Nu mai e un secret că situaţia lor la război a fost de multe ori mult mai dură decât a soldaţilor bărbaţi. Pentru că o femeie aflată într-o zonă de conflict dintr-un motiv sau altul se confrunta (ontologic?) cu două pericole: primul e pericolul morţii şi al doilea, hărţuirea sexuală din partea superiorilor şi a soldaţilor. Culmea e că mai există și un al treilea pericol: să treci în ochii societății printr-o depreciere morală. Cum a depășit Margareta, eroina romanului, toate aceste riscuri, aflați din paginile cărții, în care aventura se îmbină cu bucuriile dragostei, iar cruzimile unui război pe viață și pe moarte cu eticul și căldura umană.
Mireasa din Kabul
170,00 MDL
„Mireasa din Kabul” pune pe tapet o temă delicată şi sensibilă: experienţa amară, situaţia dramatică a femeilor care au lucrat în armată, concret în războiul din Afganistan. Nu mai e un secret că situaţia lor la război a fost de multe ori mult mai dură decât a soldaţilor bărbaţi. Pentru că o femeie aflată într-o zonă de conflict dintr-un motiv sau altul se confrunta (ontologic?) cu două pericole: primul e pericolul morţii şi al doilea, hărţuirea sexuală din partea superiorilor şi a soldaţilor. Culmea e că mai există și un al treilea pericol: să treci în ochii societății printr-o depreciere morală. Cum a depășit Margareta, eroina romanului, toate aceste riscuri, aflați din paginile cărții, în care aventura se îmbină cu bucuriile dragostei, iar cruzimile unui război pe viață și pe moarte cu eticul și căldura umană.
Frânghie la cer. Colecția „Primăvara poeților”
57,00 MDL
Nicolae Esinencu şi Petru Cărare s-au bucurat în epocă de atenţia sporită a publicului cititor, ambii ilustrându-se pe latura ludică a poeziei. Cărare a îmbrăţişat ludicul parodic şi a cantonat, fără evoluţie, în stilistica prozodică tradiţionalistă, Esinencu, dimpotrivă, şi-a căutat „vocea” şi în formulele moderne, opinând în fond pentru ludicul ironic gen Marin Sorescu. În această căutare a sinelui, volumul Copilul teribil (1979) a fost decisiv pentru biografia sa literară, de atunci încolo poetul identificându-se emblematic cu titlul plachetei care îi aducea consacrarea, chiar dacă formula mult căutată se conturase în cărţile anterioare.
Deşi a privit lumea prin dioptriile deformatoare ale ironicului, nostalgiile şi dramele prefigurate în poemele lui N. Esinencu sunt sincere, efervescente şi, uneori, cuceritoare. Părinţii, satul, fiii satului uşor dezorientaţi de larma indiferentă a oraşului, au fost frecvent evocaţi în lirica lui N. Esinencu. Scriitorul a perorat, zgomotos şi năvalnic, forţând ades ficţionalul, despre ecologia naturii şi natura sentimentelor umane, imaginând scene în care grotescul culminează în sublim, iar firescul eşuează în grotesc, personajele sale urcând pe funii la cer, păscând caii pe Lună sau coborând în infern să trateze cu dracii. Şi poezia de dragoste e de un erotism convulsiv, la cotele ludice ale domesticului, certurile trecând brusc în gingăşii şi invers. Poet al paradoxurilor, al sentimentelor-limită şi al situaţiilor inedite, N. Esinencu e prezent în această carte din colecţia „Primăvara poeţilor” cu întreaga gamă a preferinţelor sale tematice.
Frânghie la cer. Colecția „Primăvara poeților”
57,00 MDL
Nicolae Esinencu şi Petru Cărare s-au bucurat în epocă de atenţia sporită a publicului cititor, ambii ilustrându-se pe latura ludică a poeziei. Cărare a îmbrăţişat ludicul parodic şi a cantonat, fără evoluţie, în stilistica prozodică tradiţionalistă, Esinencu, dimpotrivă, şi-a căutat „vocea” şi în formulele moderne, opinând în fond pentru ludicul ironic gen Marin Sorescu. În această căutare a sinelui, volumul Copilul teribil (1979) a fost decisiv pentru biografia sa literară, de atunci încolo poetul identificându-se emblematic cu titlul plachetei care îi aducea consacrarea, chiar dacă formula mult căutată se conturase în cărţile anterioare.
Deşi a privit lumea prin dioptriile deformatoare ale ironicului, nostalgiile şi dramele prefigurate în poemele lui N. Esinencu sunt sincere, efervescente şi, uneori, cuceritoare. Părinţii, satul, fiii satului uşor dezorientaţi de larma indiferentă a oraşului, au fost frecvent evocaţi în lirica lui N. Esinencu. Scriitorul a perorat, zgomotos şi năvalnic, forţând ades ficţionalul, despre ecologia naturii şi natura sentimentelor umane, imaginând scene în care grotescul culminează în sublim, iar firescul eşuează în grotesc, personajele sale urcând pe funii la cer, păscând caii pe Lună sau coborând în infern să trateze cu dracii. Şi poezia de dragoste e de un erotism convulsiv, la cotele ludice ale domesticului, certurile trecând brusc în gingăşii şi invers. Poet al paradoxurilor, al sentimentelor-limită şi al situaţiilor inedite, N. Esinencu e prezent în această carte din colecţia „Primăvara poeţilor” cu întreaga gamă a preferinţelor sale tematice.
Așchia. Nuvela care l-a îngrozit pe Lenin
92,00 MDL
Deși e o lucrare de ficțiune, nuvela reconstituie cu fidelitate „metodele de lucru” ale celui mai temut organ de reprimare politică din Uniunea Sovietică – renumita CEKA înființată de Dzerjinski la sugestia lui Lenin. Autorul, Vladimir Zazubrin (1895-1937), s-a documentat foarte serios, intervievând foștii cekiști despre felul cum erau executați cei condamnați de tribunalele sovietice. Scenele, de o cumplită ferocitate, oripilează și azi.
Istoricul rus Aleksei Tepleakov (n. 1967) bănuiește că prozatorului i-a servit drept prototip pentru crearea lui Andrei Srubov, protagonistul nuvelei, S. Șkitov, anarhist-comunist, adevărat asasin care a ajuns la conducerea GUBCEKA. Angrenat în oribilul conveier al morții, ucigând aproape zilnic zeci de oameni, mulți fără nicio vină, personajul însuși e „demascat” și condamnat la moarte de implacabila mașinărie marțială. Adică, în ultimă instanță, devine și el o așchie în malaxorul care macină fără întrerupere vieți omenești. Când i se anunță sentința, Srubov capotează psihic.
Scriitorul evocă în culori tragice, prin exces de elemente naturaliste, chinurile condamnaților, ceea ce trezește repulsia cititorului. Nuvela devine astfel un document acuzator la adresa poliției secrete sovietice și a servanților ei robotizați. Totuși, prozatorul e tentat să romantizeze „idealurile” revoluției și să justifice astfel aceste crime. Ca într-un thriller politic bine regizat, Vladimir Zazubrin și Valerian Pravduhin, prefațatorul nuvelei, erau executați și ei de NKVD!
Așchia. Nuvela care l-a îngrozit pe Lenin
92,00 MDL
Deși e o lucrare de ficțiune, nuvela reconstituie cu fidelitate „metodele de lucru” ale celui mai temut organ de reprimare politică din Uniunea Sovietică – renumita CEKA înființată de Dzerjinski la sugestia lui Lenin. Autorul, Vladimir Zazubrin (1895-1937), s-a documentat foarte serios, intervievând foștii cekiști despre felul cum erau executați cei condamnați de tribunalele sovietice. Scenele, de o cumplită ferocitate, oripilează și azi.
Istoricul rus Aleksei Tepleakov (n. 1967) bănuiește că prozatorului i-a servit drept prototip pentru crearea lui Andrei Srubov, protagonistul nuvelei, S. Șkitov, anarhist-comunist, adevărat asasin care a ajuns la conducerea GUBCEKA. Angrenat în oribilul conveier al morții, ucigând aproape zilnic zeci de oameni, mulți fără nicio vină, personajul însuși e „demascat” și condamnat la moarte de implacabila mașinărie marțială. Adică, în ultimă instanță, devine și el o așchie în malaxorul care macină fără întrerupere vieți omenești. Când i se anunță sentința, Srubov capotează psihic.
Scriitorul evocă în culori tragice, prin exces de elemente naturaliste, chinurile condamnaților, ceea ce trezește repulsia cititorului. Nuvela devine astfel un document acuzator la adresa poliției secrete sovietice și a servanților ei robotizați. Totuși, prozatorul e tentat să romantizeze „idealurile” revoluției și să justifice astfel aceste crime. Ca într-un thriller politic bine regizat, Vladimir Zazubrin și Valerian Pravduhin, prefațatorul nuvelei, erau executați și ei de NKVD!
Recenzii
Nu există recenzii până acum.