Avionul mirosea a peşte
49,00 MDL
- ISBN: 978-9975-61-425-2
- Anul apariției: 2007
- Autor: Nicolae Popa
- Format: 130x200mm
- Nr. de pagini: 288
- Tipul copertei: broşată
În stoc
Romanul e scris, camusian, de la persoana I singular. Mihai Loghin, protagonistul, îşi mărturiseşte, printr-o ficţiune în ficţiune, propria istorie, care seamănă cu o trecere degradantă prin bolgiile infernului, la un capăt fiind penitenciarul, la celălalt aşteptându-l, ca o altă gură de capcană, casa de nebuni. Proza nu omite nimic din scârboşeniile prezentului: mafia tentaculară, ţinând în ventuzele ei şi marii demnitari, dar şi victimele colaterale, mizeria care mână peste hotare mai ales femeile, o viaţă sentimentală paralizată de sărăcie şi neputinţă, care anulează sau dedublează personalitatea, violenţa, mârlănia ordinară etc., etc. Toată istoria are ca fundal un plan virtual-mitic, profund simbolic, sugerând prin seninătatea şi calmul blajinilor o alternativă pentru lumea păcătoasă şi feroce de aici. După Cubul de zahăr (apărut 1991, o altă ediţie în 2005), Nicolae Popa e la a doua experienţă a prozei de proporţii. Prin Avionul mirosea a peşte, scriitorul îşi verifică la modul practic certitudinea că doar romanul prezintă proba sigură a maturităţii unei literaturi şi că doar acest gen poate „încăpea“ viaţa în toate zvârcolirile şi grimasele ei, de la tragic la trivial. În felul acesta, romanul nu e numai al prezentului, ci şi al viitorului, în el rămânând cristalizată clipa efemeră de azi.
Fii primul care adaugi o recenzie la „Avionul mirosea a peşte”
Produse similare
Stoc epuizat
Vulpea argintie. Roman-confesiune
79,00 MDL
„Vulpea argintie” este romanul unei mari iubiri, a unei pasiuni care arde, fulgerător, ca o torță, lăsând în urma-i multă suferință, dar și fericirea de a fi trăit un sentiment înălțător, care dă sens și culoare existenței.
Sonia, personajul central al narațiunii, iscusită țesătoare de covoare, născută în interbelic, școlită și educată la Cernăuți, cu un destin tulburător de dramatic, are norocul să-l întâlnească pe Efim – fotograful, bărbatul vieții ei, care, în scurta, dar intensa perioadă a iubirii lor, a făcut-o să cunoască împlinirea, ceea ce i-a dat forță și curaj să treacă prin toate urgiile vieții. Anii grei de închisoare, moartea năprasnică a primului copil, pierderea unei mâini în urma unei răbufniri de gelozie a celui de-al doilea soț... – niciuna din aceste cumplite încercări prin care trece femeia nu pare a fi mai puternică decât dragostea ei față de Efim, mai exact, decât amintirea unei iubiri care a făcut-o fericită.
Romanul e un amestec de stări, situații, peisaje, dar și de regimuri politice, tăvălugul „comunismului înfloritor” distrugând destine umane și bune practici, dar marea pasiune dintre Sonia și Efim trece ca un fir roșu prin tot textul, făcându-l pe cititor să-și îndrepte privirea asupra ființei sale interioare.
„Pentru că fiecare dintre noi, afirmă autoarea Antonina Sârbu, mai devreme sau mai târziu, caută să o întâlnească pe Sonia...”
Stoc epuizat
Vulpea argintie. Roman-confesiune
79,00 MDL
„Vulpea argintie” este romanul unei mari iubiri, a unei pasiuni care arde, fulgerător, ca o torță, lăsând în urma-i multă suferință, dar și fericirea de a fi trăit un sentiment înălțător, care dă sens și culoare existenței.
Sonia, personajul central al narațiunii, iscusită țesătoare de covoare, născută în interbelic, școlită și educată la Cernăuți, cu un destin tulburător de dramatic, are norocul să-l întâlnească pe Efim – fotograful, bărbatul vieții ei, care, în scurta, dar intensa perioadă a iubirii lor, a făcut-o să cunoască împlinirea, ceea ce i-a dat forță și curaj să treacă prin toate urgiile vieții. Anii grei de închisoare, moartea năprasnică a primului copil, pierderea unei mâini în urma unei răbufniri de gelozie a celui de-al doilea soț... – niciuna din aceste cumplite încercări prin care trece femeia nu pare a fi mai puternică decât dragostea ei față de Efim, mai exact, decât amintirea unei iubiri care a făcut-o fericită.
Romanul e un amestec de stări, situații, peisaje, dar și de regimuri politice, tăvălugul „comunismului înfloritor” distrugând destine umane și bune practici, dar marea pasiune dintre Sonia și Efim trece ca un fir roșu prin tot textul, făcându-l pe cititor să-și îndrepte privirea asupra ființei sale interioare.
„Pentru că fiecare dintre noi, afirmă autoarea Antonina Sârbu, mai devreme sau mai târziu, caută să o întâlnească pe Sonia...”
Pe rug fiecare devine liber. Colecția „Primăvara poeților”
43,00 MDL
George Meniuc (1918-1987), poet, prozator, eseist, dramaturg şi traducător, face parte din generaţia care a debutat în interbelic şi s-a afirmat în anii ’60-’80 ai secolului trecut.
Prezenta antologie însumează poeme din tinereţea simbolistă a poetului (volumul Vremea Lerului) şi din creaţia sa de maturitate (Florile dalbe, Toamna lui Orfeu, Preludiul Bucuriei). G. Meniuc a cultivat versul dens-conceptual, cu substrat cultural-filozofic, dar a şi compus, cu simţ artistic şi măiestrie, adevărate bijuterii în cheie folclorică. În prefaţă se atrage pentru prima dată atenţia cititorului asupra a două poeme care au scăpat ochilor vigilenţi ai cenzurii sovietice: Colindul cerbului şi Cerescul vultur. Din ultimul a şi fost extras titlul antologiei – Pe rug fiecare devine liber.
Pe rug fiecare devine liber. Colecția „Primăvara poeților”
43,00 MDL
George Meniuc (1918-1987), poet, prozator, eseist, dramaturg şi traducător, face parte din generaţia care a debutat în interbelic şi s-a afirmat în anii ’60-’80 ai secolului trecut.
Prezenta antologie însumează poeme din tinereţea simbolistă a poetului (volumul Vremea Lerului) şi din creaţia sa de maturitate (Florile dalbe, Toamna lui Orfeu, Preludiul Bucuriei). G. Meniuc a cultivat versul dens-conceptual, cu substrat cultural-filozofic, dar a şi compus, cu simţ artistic şi măiestrie, adevărate bijuterii în cheie folclorică. În prefaţă se atrage pentru prima dată atenţia cititorului asupra a două poeme care au scăpat ochilor vigilenţi ai cenzurii sovietice: Colindul cerbului şi Cerescul vultur. Din ultimul a şi fost extras titlul antologiei – Pe rug fiecare devine liber.
Frânghie la cer. Colecția „Primăvara poeților”
57,00 MDL
Nicolae Esinencu şi Petru Cărare s-au bucurat în epocă de atenţia sporită a publicului cititor, ambii ilustrându-se pe latura ludică a poeziei. Cărare a îmbrăţişat ludicul parodic şi a cantonat, fără evoluţie, în stilistica prozodică tradiţionalistă, Esinencu, dimpotrivă, şi-a căutat „vocea” şi în formulele moderne, opinând în fond pentru ludicul ironic gen Marin Sorescu. În această căutare a sinelui, volumul Copilul teribil (1979) a fost decisiv pentru biografia sa literară, de atunci încolo poetul identificându-se emblematic cu titlul plachetei care îi aducea consacrarea, chiar dacă formula mult căutată se conturase în cărţile anterioare.
Deşi a privit lumea prin dioptriile deformatoare ale ironicului, nostalgiile şi dramele prefigurate în poemele lui N. Esinencu sunt sincere, efervescente şi, uneori, cuceritoare. Părinţii, satul, fiii satului uşor dezorientaţi de larma indiferentă a oraşului, au fost frecvent evocaţi în lirica lui N. Esinencu. Scriitorul a perorat, zgomotos şi năvalnic, forţând ades ficţionalul, despre ecologia naturii şi natura sentimentelor umane, imaginând scene în care grotescul culminează în sublim, iar firescul eşuează în grotesc, personajele sale urcând pe funii la cer, păscând caii pe Lună sau coborând în infern să trateze cu dracii. Şi poezia de dragoste e de un erotism convulsiv, la cotele ludice ale domesticului, certurile trecând brusc în gingăşii şi invers. Poet al paradoxurilor, al sentimentelor-limită şi al situaţiilor inedite, N. Esinencu e prezent în această carte din colecţia „Primăvara poeţilor” cu întreaga gamă a preferinţelor sale tematice.
Frânghie la cer. Colecția „Primăvara poeților”
57,00 MDL
Nicolae Esinencu şi Petru Cărare s-au bucurat în epocă de atenţia sporită a publicului cititor, ambii ilustrându-se pe latura ludică a poeziei. Cărare a îmbrăţişat ludicul parodic şi a cantonat, fără evoluţie, în stilistica prozodică tradiţionalistă, Esinencu, dimpotrivă, şi-a căutat „vocea” şi în formulele moderne, opinând în fond pentru ludicul ironic gen Marin Sorescu. În această căutare a sinelui, volumul Copilul teribil (1979) a fost decisiv pentru biografia sa literară, de atunci încolo poetul identificându-se emblematic cu titlul plachetei care îi aducea consacrarea, chiar dacă formula mult căutată se conturase în cărţile anterioare.
Deşi a privit lumea prin dioptriile deformatoare ale ironicului, nostalgiile şi dramele prefigurate în poemele lui N. Esinencu sunt sincere, efervescente şi, uneori, cuceritoare. Părinţii, satul, fiii satului uşor dezorientaţi de larma indiferentă a oraşului, au fost frecvent evocaţi în lirica lui N. Esinencu. Scriitorul a perorat, zgomotos şi năvalnic, forţând ades ficţionalul, despre ecologia naturii şi natura sentimentelor umane, imaginând scene în care grotescul culminează în sublim, iar firescul eşuează în grotesc, personajele sale urcând pe funii la cer, păscând caii pe Lună sau coborând în infern să trateze cu dracii. Şi poezia de dragoste e de un erotism convulsiv, la cotele ludice ale domesticului, certurile trecând brusc în gingăşii şi invers. Poet al paradoxurilor, al sentimentelor-limită şi al situaţiilor inedite, N. Esinencu e prezent în această carte din colecţia „Primăvara poeţilor” cu întreaga gamă a preferinţelor sale tematice.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.