Introducere în etica ecologică

Cartea nu este o ficțiune, ci cuprinde relatarea unei întâmplări adevărate. Autoarea textului, Nicoleta Negrescu, este o adolescentă, aproape un copil, care povestește cum a luptat cu cea mai temută maladie a secolului nostru – cancerul. Tânăra consemnează pas cu pas cum și când au apărut simptomele, care au fost efectele bolii, descrie în detalii suferințele cauzate de durerile insuportabile, fizice și psihologice, în confruntarea permanentă cu pericolul morții. Nimic nu este inventat în această dramatică istorie, totul e expus în amănunte, cartea cutremurând prin reconstituirea unui infern prin care trec și azi mulți semeni de-ai noștri. Confesiunile fetei care a învins cancerul, cum a fost supranumită Nicoleta, merită a fi cunoscute, cartea inspirând optimism și speranță de viață.

Atelierul din strada Patrice e un document afectiv care îmbogăţeşte considerabil bibliografia Andrei Sârbu. Nervul epic al discursului e uşor sentimentalizat pe alocuri, dar registrul narativ a câştigat enorm prin faptul că autoarea a evitat o expunere fad-cronologică (s-a născut…, a absolvit…, a expus ş.a.m.d.). Dimpotrivă, Antonina Sârbu a dat întâietate unor secvenţe de tip flashback într-o succesiune, am putea spune, aleatorie, aşa cum le-a smuls din memorie voia hazardului mnemotehnic. Chiar dacă unele secvenţe reiau acelaşi moment, acesta e însă revăzut din alt unghi, întâmplarea sau reflecţia completându-se cu un surplus afectiv sau informaţional. Cartea are astfel o structură mozaicală, diversificată, care nu lasă în niciun caz cititorul să moţăie. Deşi subiectul Andrei Sârbu îmi era destul de cunoscut, eu am citit-o ca pe un roman în care viaţa bate de o sută de ori filmul! Sper că, odată întoarsă ultima filă a volumului, Atelierul din strada Patrice să vă lase şi dvs. aceeaşi senzaţie. Eugen Lungu