„Mihai Dolgan. De ce au plâns ghitarele?” a fost adăugat în coș. Vezi coșul
Adaugă în favorite
Miercuri când era joi
49,00 MDL
- ISBN: 978-9975-61-709-3
- Anul apariției: 2012
- Format: 130x200mm
- Nr. de pagini: 160
- Tipul copertei: broşată
În stoc
În Chișinău, livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 350 MDL
În afara Chișinăului (R.Moldova), livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 450 MDL
SKU:
9789975617093
Categorie:
Publicistică, eseu
Volumul este o culegere de texte apărute pe blogul scriitorului și editorului Gheorghe Erizanu. Lapidare, abrupte , acestea par niște telegrame adresate urbi et orbi. Telegrame-avertizări – fiți atenți la ce se întîmplă, că ne ducem pe copcă! Sau telegrame-demascări – ați văzut ce fac pramatiile? Sau care constată, abătut, o ecuație-dilemă cu trei termeni și fără nicio soluție.
Fii primul care adaugi o recenzie la „Miercuri când era joi” Anulează răspunsul
Produse similare
Jurnal (1981-1986). Mergi până se termină drumul
79,00 MDL
„Editarea în volum a Jurnalelor lui Andrei Burac poate constitui o revizuire, poate și o reabilitare a acestui gen de creație confesivă, cărei „îi dau târcoale” tot mai mulți scriitori, și de la noi. Măcar și din motivul că scrierea lui A. Burac este ferită de componenta senzaționalului, scandalosului, dar și de elementul contrafăcutului, al „ajustării la ziua de astăzi” – cel puțin din fragmentele pe care am avut ocazia de a le citi. Apariția Jurnalelor în carte de autor poate fi și un eveniment editorial, căci noua ofertă a lui A. Burac se înscrie doar parțial în perimetrul scrierilor similare ca demers literar. Dincolo de construcția cronologică, dincolo de elementul personal – ambele definitorii (dacă nu obligatorii) pentru specia literar-eseistică în cauză, lucrarea lui andrei Burac este un jurnal de idei, iar acest aspect conferă scrierii o incontestabilă pondere estetică.” (Vlad Pohilă)
Jurnal (1981-1986). Mergi până se termină drumul
79,00 MDL
„Editarea în volum a Jurnalelor lui Andrei Burac poate constitui o revizuire, poate și o reabilitare a acestui gen de creație confesivă, cărei „îi dau târcoale” tot mai mulți scriitori, și de la noi. Măcar și din motivul că scrierea lui A. Burac este ferită de componenta senzaționalului, scandalosului, dar și de elementul contrafăcutului, al „ajustării la ziua de astăzi” – cel puțin din fragmentele pe care am avut ocazia de a le citi. Apariția Jurnalelor în carte de autor poate fi și un eveniment editorial, căci noua ofertă a lui A. Burac se înscrie doar parțial în perimetrul scrierilor similare ca demers literar. Dincolo de construcția cronologică, dincolo de elementul personal – ambele definitorii (dacă nu obligatorii) pentru specia literar-eseistică în cauză, lucrarea lui andrei Burac este un jurnal de idei, iar acest aspect conferă scrierii o incontestabilă pondere estetică.” (Vlad Pohilă)

Singuri în largul oceanului
39,00 MDL
Este o lucrare în care se descriu cu lux de amănunte călătoriile unor temerari ce s-au încumetat să străbată oceanele pe mici ambarcaţiuni într-o absolută singurătate. Neînfricaţii entuziaşti au demonstrat şi continuă să demonstreze lumii întregi marea forţă fizică şi psihică a omului în confruntarea sa cu natura. Captivantă, destinată cititorului de toate vârstele.

Adaugă în favorite
Singuri în largul oceanului
39,00 MDL
Este o lucrare în care se descriu cu lux de amănunte călătoriile unor temerari ce s-au încumetat să străbată oceanele pe mici ambarcaţiuni într-o absolută singurătate. Neînfricaţii entuziaşti au demonstrat şi continuă să demonstreze lumii întregi marea forţă fizică şi psihică a omului în confruntarea sa cu natura. Captivantă, destinată cititorului de toate vârstele.
Constanța Târțău. Ultimul dialog
70,00 MDL
Ultimul dialog este o carte-mărturisire al cărei personaj principal este Constanța Târțău. Actrița se produce parcă într-un ultim rol, jucat de astă dată în culisele amurgului. Evocările sale sunt dramatice, dure, pe alocuri necruțătoare, în primul rând cu sine, dar și cu mulți dintre cei pe care i-a cunoscut. Cea mai mare parte a volumului îl constituie un dialog de proporții inițiat de Antonina Sârbu. Convorbirea a durat ani la rând, de aceea sunt frecvente reluările, dar de fiecare dată sub alt unghi și sub alt regim emoțional. Întrebările o întorc în copilărie, la anii de studii, la scenă, la partenerii din spectacole și la relațiile dure ale unui sistem politic care nu a fost nici pe departe tolerant cu oamenii de creație.
În partea a doua, cartea include un șir de interviuri ale Antoninei Sârbu cu prietenii sau colegii care au cunoscut-o îndeaproape pe actriță, care i-au urmărit zbaterile, înălțările și inconveniențele pe care le-a suportat în permanență: perfidia șefilor, invidiile, reaua-credință, indiferența, iar la apusul vieții, mizeria crasă care o măcina. Ca într-un scenariu urât, Constanța Târțău, gloria de altădată a teatrului moldovenesc, sfârșea în întuneric – orbise – și într-o izolare pe care și-a autoimpus-o din pudoarea sărăciei.
Constanța Târțău. Ultimul dialog
70,00 MDL
Ultimul dialog este o carte-mărturisire al cărei personaj principal este Constanța Târțău. Actrița se produce parcă într-un ultim rol, jucat de astă dată în culisele amurgului. Evocările sale sunt dramatice, dure, pe alocuri necruțătoare, în primul rând cu sine, dar și cu mulți dintre cei pe care i-a cunoscut. Cea mai mare parte a volumului îl constituie un dialog de proporții inițiat de Antonina Sârbu. Convorbirea a durat ani la rând, de aceea sunt frecvente reluările, dar de fiecare dată sub alt unghi și sub alt regim emoțional. Întrebările o întorc în copilărie, la anii de studii, la scenă, la partenerii din spectacole și la relațiile dure ale unui sistem politic care nu a fost nici pe departe tolerant cu oamenii de creație.
În partea a doua, cartea include un șir de interviuri ale Antoninei Sârbu cu prietenii sau colegii care au cunoscut-o îndeaproape pe actriță, care i-au urmărit zbaterile, înălțările și inconveniențele pe care le-a suportat în permanență: perfidia șefilor, invidiile, reaua-credință, indiferența, iar la apusul vieții, mizeria crasă care o măcina. Ca într-un scenariu urât, Constanța Târțău, gloria de altădată a teatrului moldovenesc, sfârșea în întuneric – orbise – și într-o izolare pe care și-a autoimpus-o din pudoarea sărăciei.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.