Adaugă în favorite
Mihai Dolgan. De ce au plâns ghitarele?
174,00 MDL
- ISBN: 978-9975-0-0065-9
- Anul apariției: 2017
- Autor: Mihai Ștefan Poiată
- Format: 170x215mm
- Nr. de pagini: 342
- Tipul copertei: cartonată; cu CD
În stoc
În Chișinău, livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 350 MDL
În afara Chișinăului (R.Moldova), livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 450 MDL
SKU:
9789975000659
Categorii:
Cărți de artă și albume, Publicistică, eseu
Prezentul volum, împreună cu ROCKul, „NOROC”-ul & NOI (apărut în 2013 la Editura ARC) formează o dilogie care proiectează creația distinsului muzician Mihai Dolgan asupra destinului generației „Noroc”-ului, pentru care sincronizarea cu ritmurile beatului și rockului a însemnat șansa de a evada din universul patriarhal și de a aspira la modernitate.
Cartea conține un CD cu 19 melodii.
Fii primul care adaugi o recenzie la „Mihai Dolgan. De ce au plâns ghitarele?” Anulează răspunsul
Produse similare

Singuri în largul oceanului
39,00 MDL
Este o lucrare în care se descriu cu lux de amănunte călătoriile unor temerari ce s-au încumetat să străbată oceanele pe mici ambarcaţiuni într-o absolută singurătate. Neînfricaţii entuziaşti au demonstrat şi continuă să demonstreze lumii întregi marea forţă fizică şi psihică a omului în confruntarea sa cu natura. Captivantă, destinată cititorului de toate vârstele.

Adaugă în favorite
Singuri în largul oceanului
39,00 MDL
Este o lucrare în care se descriu cu lux de amănunte călătoriile unor temerari ce s-au încumetat să străbată oceanele pe mici ambarcaţiuni într-o absolută singurătate. Neînfricaţii entuziaşti au demonstrat şi continuă să demonstreze lumii întregi marea forţă fizică şi psihică a omului în confruntarea sa cu natura. Captivantă, destinată cititorului de toate vârstele.
Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4
98,00 MDL
Teo Chiriac ne pune pe masă o carte dificilă, solicitantă, o meditație când poetică, când filozofică, dar de fiecare dată profundă asupra lumii, creației, locului pe care îl avem în aceasta și temeiului pentru care existăm. O adevărată psihomahie, în care scriitorul izbutește să-și formuleze, la capătul unei bătălii extenuante cu propriile sale stări și idei, virtuți și vicii, atât crezul etic, cât și pe cel artistic, un crez ce poate arunca o lumină nouă inclusiv peste volumele sale de poezie publicate după 1996 încoace. “Fricțiunea dintre totul și nimic” s-a născut ca o provocare pentru autorul ei și va deveni, cu certitudine, o provocare pentru toți cei care o vor citi sau reciti. Și chiar dacă nu vom avea cu toții antene pentru quasarii lui Teo Chiriac, care emit dintr-o galaxie demult pierdută în hăurile timpului, îi vom aprecia efortul de a ne spune lucruri importante despre lumea de azi în preafrumoasa Limbă a lumii de ieri, o lume care năzuia și căuta adevărul și care credea cu sfințenie că atât viața, cât și cuvintele au întotdeauna un sens și că, tocmai de aceea, merită o formă aleasă. Iar pentru a înțelege ideea principală a cărții, nu este neapărat nevoie de „rigoare matematică, luciditate de diamant și suflet rănit”, ci de puțin curaj și de multă onestitate, atât cât să recunoaștem, alături de autor, că noua barbarie de azi este chiar acea gaură neagră care s-a format după explozia culturii de ieri și că, în iureșul nostru haotic, am ajuns să absorbim de-a valma și să distrugem totul din jur, inclusiv lumina care ne călăuzise pe vremuri.Adrian Ciubotaru
Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4
98,00 MDL
Teo Chiriac ne pune pe masă o carte dificilă, solicitantă, o meditație când poetică, când filozofică, dar de fiecare dată profundă asupra lumii, creației, locului pe care îl avem în aceasta și temeiului pentru care existăm. O adevărată psihomahie, în care scriitorul izbutește să-și formuleze, la capătul unei bătălii extenuante cu propriile sale stări și idei, virtuți și vicii, atât crezul etic, cât și pe cel artistic, un crez ce poate arunca o lumină nouă inclusiv peste volumele sale de poezie publicate după 1996 încoace. “Fricțiunea dintre totul și nimic” s-a născut ca o provocare pentru autorul ei și va deveni, cu certitudine, o provocare pentru toți cei care o vor citi sau reciti. Și chiar dacă nu vom avea cu toții antene pentru quasarii lui Teo Chiriac, care emit dintr-o galaxie demult pierdută în hăurile timpului, îi vom aprecia efortul de a ne spune lucruri importante despre lumea de azi în preafrumoasa Limbă a lumii de ieri, o lume care năzuia și căuta adevărul și care credea cu sfințenie că atât viața, cât și cuvintele au întotdeauna un sens și că, tocmai de aceea, merită o formă aleasă. Iar pentru a înțelege ideea principală a cărții, nu este neapărat nevoie de „rigoare matematică, luciditate de diamant și suflet rănit”, ci de puțin curaj și de multă onestitate, atât cât să recunoaștem, alături de autor, că noua barbarie de azi este chiar acea gaură neagră care s-a format după explozia culturii de ieri și că, în iureșul nostru haotic, am ajuns să absorbim de-a valma și să distrugem totul din jur, inclusiv lumina care ne călăuzise pe vremuri.Adrian Ciubotaru
Cu grație, printre (pre)texte
127,00 MDL
„Inteligente, penetrante și nelipsite de o reală forţă exegetică, aceste scrieri adaugă o tușă proaspătă la imaginea unui autor polivalent, care, poet admirabil, se produce în ultimul timp și ca eseist și cronicar literar de tot respectul. Textele sunt argumente grele în favoarea ideii că eseul, astăzi un gen osmotic, exploatând posibilităţile de dialog dintre literatură, filosofie și publicistică, se impune, treptat, și în câmpul literaturii române.În aceste și alte compoziţii, Arcadie Suceveanu realizează elegante exerciţii analitice, enunţă judecăţi de valoare (bătute în monedă metaforică) despre autori ce împărtășesc „ideologii” literare diferite. Scrise cu o fermitate divulgând o viziune artistică unitară, capabilă să explice diferenţele și chiar să le exalte, aceste eseuri umilesc, adeseori, inhibiţiile sau fixaţiile criticii de specialitate. E chiar rostul comentariului scriitoricesc de a sugera noi căi de lectură sau de a le zburli pe cele... pătulite…Eugen Lungu are perfectă dreptate când susţine că Arcadie Suceveanu este un maestru-portretist, or, lecturând textele din compartimentul „Portrete în sepia”, dobândești deplina certitudine a faptului că, în viziunea sa, fizicul se prelungește în moral, renăscând iluminat în blitz-ul aparatului de fotografiat al metaforei, în nuanţele care îl individualizează pe fiecare erou în parte. Galeria profilurilor literare poate fi asemuită cu diversitatea unei Grădini Botanice, Arcadie Suceveanu manifestând interes pentru nume de autori importanți din generații diferite, cu structuri temperamentale distincte, care împărtășesc „religii” estetice cât se poate de personale… Discursul lui Arcadie Suceveanu este, și în aceste portrete, după cauză, elegant, sobru, penetrant, plin de vervă, savuros, ironic, dar niciodată facil.”Anatol Moraru
Cu grație, printre (pre)texte
127,00 MDL
„Inteligente, penetrante și nelipsite de o reală forţă exegetică, aceste scrieri adaugă o tușă proaspătă la imaginea unui autor polivalent, care, poet admirabil, se produce în ultimul timp și ca eseist și cronicar literar de tot respectul. Textele sunt argumente grele în favoarea ideii că eseul, astăzi un gen osmotic, exploatând posibilităţile de dialog dintre literatură, filosofie și publicistică, se impune, treptat, și în câmpul literaturii române.În aceste și alte compoziţii, Arcadie Suceveanu realizează elegante exerciţii analitice, enunţă judecăţi de valoare (bătute în monedă metaforică) despre autori ce împărtășesc „ideologii” literare diferite. Scrise cu o fermitate divulgând o viziune artistică unitară, capabilă să explice diferenţele și chiar să le exalte, aceste eseuri umilesc, adeseori, inhibiţiile sau fixaţiile criticii de specialitate. E chiar rostul comentariului scriitoricesc de a sugera noi căi de lectură sau de a le zburli pe cele... pătulite…Eugen Lungu are perfectă dreptate când susţine că Arcadie Suceveanu este un maestru-portretist, or, lecturând textele din compartimentul „Portrete în sepia”, dobândești deplina certitudine a faptului că, în viziunea sa, fizicul se prelungește în moral, renăscând iluminat în blitz-ul aparatului de fotografiat al metaforei, în nuanţele care îl individualizează pe fiecare erou în parte. Galeria profilurilor literare poate fi asemuită cu diversitatea unei Grădini Botanice, Arcadie Suceveanu manifestând interes pentru nume de autori importanți din generații diferite, cu structuri temperamentale distincte, care împărtășesc „religii” estetice cât se poate de personale… Discursul lui Arcadie Suceveanu este, și în aceste portrete, după cauză, elegant, sobru, penetrant, plin de vervă, savuros, ironic, dar niciodată facil.”Anatol Moraru
Recenzii
Nu există recenzii până acum.