Regăsirea de sine în literatura română
147,00 MDL
- ISBN: 978-9975-0-0791-7
- Anul apariției: 2023
- Format: 135x200mm
- Nr. de pagini: 269
- Tipul copertei: broşată cu clapete
În stoc
„Lucrarea Anei Bantoș este un studiu substanțial de filosofie a formelor și tendințelor literare din Basarabia, analizeate în interdependență cu literatura română și cu conceptele europene moderne. Studenți, cercetători, cadre didactice din domeniul specialității au în cartea de față o sursă prețioasă de informare, un model de analiză documentară a literaturii și o valoroasă cercetare literară, realizată cu acribia și pasiunea unui spirit feminin ce excelează în analiză și argumentare.”
Terezia Filip
Fii primul care adaugi o recenzie la „Regăsirea de sine în literatura română”
Produse similare
New Romantics
60,00 MDL
Michaël Vandebril creează cu brio o lume sofisticată a evaziunii, în care își poate acorda un moment de răgaz: pe durata unui poem. New Romantics este un volum plin de poeme insidioase și amețitoare, care respiră spiritul poeților romantici precum Baudelaire, Rilke și Gilliams, evocând în același timp muzica New Wave hipnotică și synthpop de la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Poezia lui Michaël Vandebril este încărcată de emoție, corporală, cizelată. Frumusețea de dandy, dorința nesățioasă, luxuria și suferința se contopesc într-o experiență a poeziei îmbătătoare.
Michaël Vandebril (n. 1972) și-a făcut debutul în 2012, cu volumul Het vertrek van Maeterlinck (Exilul lui Maeterlinck), care a avut mai multe tiraje și a obținut Premiul Herman de Coninck precum și o nominalizare la Premiul C. Buddingh’ la festivalul Poetry International de la Rotterdam. Este un oaspete binevenit la festivalurile internaționale de poezie. Între timp, poemele sale au fost traduse în opt limbi. Odată cu New Romantics, ne dă un nou volum fascinant.
New Romantics
60,00 MDL
Michaël Vandebril creează cu brio o lume sofisticată a evaziunii, în care își poate acorda un moment de răgaz: pe durata unui poem. New Romantics este un volum plin de poeme insidioase și amețitoare, care respiră spiritul poeților romantici precum Baudelaire, Rilke și Gilliams, evocând în același timp muzica New Wave hipnotică și synthpop de la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Poezia lui Michaël Vandebril este încărcată de emoție, corporală, cizelată. Frumusețea de dandy, dorința nesățioasă, luxuria și suferința se contopesc într-o experiență a poeziei îmbătătoare.
Michaël Vandebril (n. 1972) și-a făcut debutul în 2012, cu volumul Het vertrek van Maeterlinck (Exilul lui Maeterlinck), care a avut mai multe tiraje și a obținut Premiul Herman de Coninck precum și o nominalizare la Premiul C. Buddingh’ la festivalul Poetry International de la Rotterdam. Este un oaspete binevenit la festivalurile internaționale de poezie. Între timp, poemele sale au fost traduse în opt limbi. Odată cu New Romantics, ne dă un nou volum fascinant.
Un link spre nicăieri
54,00 MDL
„În fața provocărilor destinului, poeții buni redobândesc, îndeobște, un soi de sensibilitate romantică, dar nu una Biedermeier, facil-lirică, sentimentală și convențională, ci una înalt romantică, abisală, cu priză nemijlocită la adevărurile nepieritoare ale ființei. La fei se întâmplă și în cazul celui de-al treilea volum de versuri al lui Ghenadie Nicu – marile revelații aprofundează, inevitabil, discursul. Poetul nu mai „țopăie” pe un spalier din acante retorice, ci încearcă să construiască din cuvinte o scară, pentru a urca înapoi, spre lumină, din iadul suferinței sufletești și trupești. Nu, el nu mai caută răspunsuri și nici soluții și poezia lui vădește acest lucru, deși vechile reflexe manieriste pot disimula, în multe poeme, actul posesiei depline a certitudinilor. Își dorește doar să confere un sens, un sens ultim și lămuritor, „gropii aporetice” în care, mai devreme sau mai târziu, ne prăbușim cu toții. Și să i-l confere în singurul chip posibil, pe care l-a învățat de la marii cântăreți ai Nopții: prin poezie.”
(Adrian Ciubotaru)
Un link spre nicăieri
54,00 MDL
„În fața provocărilor destinului, poeții buni redobândesc, îndeobște, un soi de sensibilitate romantică, dar nu una Biedermeier, facil-lirică, sentimentală și convențională, ci una înalt romantică, abisală, cu priză nemijlocită la adevărurile nepieritoare ale ființei. La fei se întâmplă și în cazul celui de-al treilea volum de versuri al lui Ghenadie Nicu – marile revelații aprofundează, inevitabil, discursul. Poetul nu mai „țopăie” pe un spalier din acante retorice, ci încearcă să construiască din cuvinte o scară, pentru a urca înapoi, spre lumină, din iadul suferinței sufletești și trupești. Nu, el nu mai caută răspunsuri și nici soluții și poezia lui vădește acest lucru, deși vechile reflexe manieriste pot disimula, în multe poeme, actul posesiei depline a certitudinilor. Își dorește doar să confere un sens, un sens ultim și lămuritor, „gropii aporetice” în care, mai devreme sau mai târziu, ne prăbușim cu toții. Și să i-l confere în singurul chip posibil, pe care l-a învățat de la marii cântăreți ai Nopții: prin poezie.”
(Adrian Ciubotaru)
Poezia BASA
80,00 MDL
Deși autoarea avertizează din capul locului că Poezia BASA „nu este o istorie a poeziei române din Basarabia, nu este un eseu despre evoluția acestui gen literar în stânga Prutului și nici o monografie“, impresia generală pe care ți-o lasă volumul e de ansamblu bine gândit și bine articulat, urmând o cât se poate de firească evoluție cronologică, însumând aproape un secol de poezie. Compartimentarea pe epoci și generații, ordonarea substanței analitice într-o anumită succesiune sporește senzația de întreg, fără goluri semnificative: Dogmă și rezistență (despre șaizeciști), Evadarea în metaforă (capitol dedicat șaptezeciștilor), Democratizare și sincronizare (fascicule consacrate optzeciștilor) ș.a.m.d. Astfel, acolada analitică are la un pol prima carte (Oglinzi fermecate, 1927) a lui Liviu Deleanu, iar la celălalt, volumul lui Nicolae Popa O mie de ani cu fața la soare (2019).
Poezia BASA
80,00 MDL
Deși autoarea avertizează din capul locului că Poezia BASA „nu este o istorie a poeziei române din Basarabia, nu este un eseu despre evoluția acestui gen literar în stânga Prutului și nici o monografie“, impresia generală pe care ți-o lasă volumul e de ansamblu bine gândit și bine articulat, urmând o cât se poate de firească evoluție cronologică, însumând aproape un secol de poezie. Compartimentarea pe epoci și generații, ordonarea substanței analitice într-o anumită succesiune sporește senzația de întreg, fără goluri semnificative: Dogmă și rezistență (despre șaizeciști), Evadarea în metaforă (capitol dedicat șaptezeciștilor), Democratizare și sincronizare (fascicule consacrate optzeciștilor) ș.a.m.d. Astfel, acolada analitică are la un pol prima carte (Oglinzi fermecate, 1927) a lui Liviu Deleanu, iar la celălalt, volumul lui Nicolae Popa O mie de ani cu fața la soare (2019).
Recenzii
Nu există recenzii până acum.