Rozalia nu spune niciodată “mulțumesc”

Cărțile copilăriei sunt, de obicei, cărțile care își pun amprenta asupra devenirii ființei umane, pentru că poveștile conțin semnificații mai adânci decât multe lecții de viață. Poveștile le oferă copiilor un ecran pe care ei își proiectează propriile emoții, datorită identificării lor cu personajul principal. Ce fel de povești sunt utile pentru un copil care suferă de lăcomie, care e agresiv sau temător, ori care dezvoltă comportamente ce vor duce la adicții în viața adultă? Spre deosebire de basmele clasice, unde personajele sunt amenințate de pericole externe, în poveștile lui Jana și Mircea Grecu acestea se luptă, în special, cu provocări interne. Firul comun al poveștilor cuprinse în acest volum este dorința de cunoaștere, manifestată prin binecunoscuta călătorie inițiatică, care duce la o schimbare de perspectivă, urmată de reașezarea reperelor interioare. Părinții și profesorii pot folosi aceste povestiri ca pe niște „semințe” plantate în mentalul copilului, care își vor arăta ulterior „fructele”, efectele pozitive în viața emoțională a acestuia.