„Poezia BASA” a fost adăugat în coș. Vezi coșul
Adaugă în favorite
Singurătatea de miercuri
40,00 MDL
- ISBN: 978-9975-61-562-4
- Anul apariției: 2010
- Autor: Liliana Armaşu
- Format: 130x200mm
- Nr. de pagini: 96
- Tipul copertei: broşată
În stoc
În Chișinău, livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 350 MDL
În afara Chișinăului (R.Moldova), livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 450 MDL
SKU:
9789975615624
Categorie:
Proză, poezie și dramaturgie
„Singurătatea, tristeţea, disperarea au devenit de mult topos-uri poetice pe care au crescut literaturi. Veninul elegiac al acestor sentimente s+a deversat în mii de poeme, până la Sapho şi după mitologicele azi Tristia. Oricât de rodată, tema nu se va epuiza însă niciodată, deoarece singurătatea, convertită în tristeţe, află, prin suferinţă, o faţă mereu inedită, atingând mereu alte şi alte corzi. Nimic nu-i va suprima amara unicitate. Aşadar, Singurătatea de miercuri continuă o tângă veche într-un suflet nou. Deşi sunt o filă din aceeaşi biblie a înstrăinării, poemele ce se însoţesc aici au totuşi o chimie total diferită a lacrimii” (Eugen Lungu).
Fii primul care adaugi o recenzie la „Singurătatea de miercuri” Anulează răspunsul
Produse similare
Așchia. Nuvela care l-a îngrozit pe Lenin
92,00 MDL
Deși e o lucrare de ficțiune, nuvela reconstituie cu fidelitate „metodele de lucru” ale celui mai temut organ de reprimare politică din Uniunea Sovietică – renumita CEKA înființată de Dzerjinski la sugestia lui Lenin. Autorul, Vladimir Zazubrin (1895-1937), s-a documentat foarte serios, intervievând foștii cekiști despre felul cum erau executați cei condamnați de tribunalele sovietice. Scenele, de o cumplită ferocitate, oripilează și azi.
Istoricul rus Aleksei Tepleakov (n. 1967) bănuiește că prozatorului i-a servit drept prototip pentru crearea lui Andrei Srubov, protagonistul nuvelei, S. Șkitov, anarhist-comunist, adevărat asasin care a ajuns la conducerea GUBCEKA. Angrenat în oribilul conveier al morții, ucigând aproape zilnic zeci de oameni, mulți fără nicio vină, personajul însuși e „demascat” și condamnat la moarte de implacabila mașinărie marțială. Adică, în ultimă instanță, devine și el o așchie în malaxorul care macină fără întrerupere vieți omenești. Când i se anunță sentința, Srubov capotează psihic.
Scriitorul evocă în culori tragice, prin exces de elemente naturaliste, chinurile condamnaților, ceea ce trezește repulsia cititorului. Nuvela devine astfel un document acuzator la adresa poliției secrete sovietice și a servanților ei robotizați. Totuși, prozatorul e tentat să romantizeze „idealurile” revoluției și să justifice astfel aceste crime. Ca într-un thriller politic bine regizat, Vladimir Zazubrin și Valerian Pravduhin, prefațatorul nuvelei, erau executați și ei de NKVD!
Așchia. Nuvela care l-a îngrozit pe Lenin
92,00 MDL
Deși e o lucrare de ficțiune, nuvela reconstituie cu fidelitate „metodele de lucru” ale celui mai temut organ de reprimare politică din Uniunea Sovietică – renumita CEKA înființată de Dzerjinski la sugestia lui Lenin. Autorul, Vladimir Zazubrin (1895-1937), s-a documentat foarte serios, intervievând foștii cekiști despre felul cum erau executați cei condamnați de tribunalele sovietice. Scenele, de o cumplită ferocitate, oripilează și azi.
Istoricul rus Aleksei Tepleakov (n. 1967) bănuiește că prozatorului i-a servit drept prototip pentru crearea lui Andrei Srubov, protagonistul nuvelei, S. Șkitov, anarhist-comunist, adevărat asasin care a ajuns la conducerea GUBCEKA. Angrenat în oribilul conveier al morții, ucigând aproape zilnic zeci de oameni, mulți fără nicio vină, personajul însuși e „demascat” și condamnat la moarte de implacabila mașinărie marțială. Adică, în ultimă instanță, devine și el o așchie în malaxorul care macină fără întrerupere vieți omenești. Când i se anunță sentința, Srubov capotează psihic.
Scriitorul evocă în culori tragice, prin exces de elemente naturaliste, chinurile condamnaților, ceea ce trezește repulsia cititorului. Nuvela devine astfel un document acuzator la adresa poliției secrete sovietice și a servanților ei robotizați. Totuși, prozatorul e tentat să romantizeze „idealurile” revoluției și să justifice astfel aceste crime. Ca într-un thriller politic bine regizat, Vladimir Zazubrin și Valerian Pravduhin, prefațatorul nuvelei, erau executați și ei de NKVD!
Vulpea argintie. Roman-confesiune
79,00 MDL
„Vulpea argintie” este romanul unei mari iubiri, a unei pasiuni care arde, fulgerător, ca o torță, lăsând în urma-i multă suferință, dar și fericirea de a fi trăit un sentiment înălțător, care dă sens și culoare existenței.
Sonia, personajul central al narațiunii, iscusită țesătoare de covoare, născută în interbelic, școlită și educată la Cernăuți, cu un destin tulburător de dramatic, are norocul să-l întâlnească pe Efim – fotograful, bărbatul vieții ei, care, în scurta, dar intensa perioadă a iubirii lor, a făcut-o să cunoască împlinirea, ceea ce i-a dat forță și curaj să treacă prin toate urgiile vieții. Anii grei de închisoare, moartea năprasnică a primului copil, pierderea unei mâini în urma unei răbufniri de gelozie a celui de-al doilea soț... – niciuna din aceste cumplite încercări prin care trece femeia nu pare a fi mai puternică decât dragostea ei față de Efim, mai exact, decât amintirea unei iubiri care a făcut-o fericită.
Romanul e un amestec de stări, situații, peisaje, dar și de regimuri politice, tăvălugul „comunismului înfloritor” distrugând destine umane și bune practici, dar marea pasiune dintre Sonia și Efim trece ca un fir roșu prin tot textul, făcându-l pe cititor să-și îndrepte privirea asupra ființei sale interioare.
„Pentru că fiecare dintre noi, afirmă autoarea Antonina Sârbu, mai devreme sau mai târziu, caută să o întâlnească pe Sonia...”
Vulpea argintie. Roman-confesiune
79,00 MDL
„Vulpea argintie” este romanul unei mari iubiri, a unei pasiuni care arde, fulgerător, ca o torță, lăsând în urma-i multă suferință, dar și fericirea de a fi trăit un sentiment înălțător, care dă sens și culoare existenței.
Sonia, personajul central al narațiunii, iscusită țesătoare de covoare, născută în interbelic, școlită și educată la Cernăuți, cu un destin tulburător de dramatic, are norocul să-l întâlnească pe Efim – fotograful, bărbatul vieții ei, care, în scurta, dar intensa perioadă a iubirii lor, a făcut-o să cunoască împlinirea, ceea ce i-a dat forță și curaj să treacă prin toate urgiile vieții. Anii grei de închisoare, moartea năprasnică a primului copil, pierderea unei mâini în urma unei răbufniri de gelozie a celui de-al doilea soț... – niciuna din aceste cumplite încercări prin care trece femeia nu pare a fi mai puternică decât dragostea ei față de Efim, mai exact, decât amintirea unei iubiri care a făcut-o fericită.
Romanul e un amestec de stări, situații, peisaje, dar și de regimuri politice, tăvălugul „comunismului înfloritor” distrugând destine umane și bune practici, dar marea pasiune dintre Sonia și Efim trece ca un fir roșu prin tot textul, făcându-l pe cititor să-și îndrepte privirea asupra ființei sale interioare.
„Pentru că fiecare dintre noi, afirmă autoarea Antonina Sârbu, mai devreme sau mai târziu, caută să o întâlnească pe Sonia...”
Poetule, piaptănă-ți părul! Cincisprezece poeți neerlandezi
154,00 MDL
Antologia „Poetule, piaptănă-ți părul!” însumează cincisprezece poeți neerlandezi contemporani: de la Cees Nooteboom, născut în 1933, până la Hannah van Binsbergen, născută în 1993. Între cei doi, descoperim poeți diferiți, precum K. Schippers (care vine dinspre Dada), H.C. ten Berge și Arnoud van Adrichem (buni cunoscători ai poeziei din SUA), Menno Wigman (mlădiță a „fin de siècle”), Marije Langelaar (venită dinspre artele plastice)...
În prefața volumului, Jan H. Mysjkin descrie evoluția poeziei neerlandeze, de la poezia experimentală a anilor ´50 până la poezia Generației 2000 din Țările de Jos. De-a lungul deceniilor, se regăsesc succesiv tendințe neorealiste, neoromantice, postmoderne, scenice ș.a. Antologia oferă o panoplie de forme diverse, chiar contradictorii, fără a avea parti-pris-uri. Dacă poezia neerlandeză a fost dominată o jumătate de secol de certuri între poetici rivale, începând cu noul mileniu, descoperim un peisaj multiplu, dinamic și pașnic.
Tatjana Daan, directoare a Festivalului Poetry International de la Rotterdam din 1996 până în 2003, susținea că „poezia neerlandeză s-a lărgit enorm la nivelul limbajului și al tematicii. Poezia nu mai este condamnată la a sta pe un raft izolat în librăriile bune. Tradiția unei arte orientate spre scriitură, care are drept țintă un public-cititor, continuă cu o forță intactă, însă, grație poeților care se adresează mai degrabă unui public-auditoriu, poezia nu mai este destinată preponderent specialiștilor literari sau academicienilor. Poezia a devenit mai vizibilă, a obținut o audiență mai largă.”
Poetule, piaptănă-ți părul! Cincisprezece poeți neerlandezi
154,00 MDL
Antologia „Poetule, piaptănă-ți părul!” însumează cincisprezece poeți neerlandezi contemporani: de la Cees Nooteboom, născut în 1933, până la Hannah van Binsbergen, născută în 1993. Între cei doi, descoperim poeți diferiți, precum K. Schippers (care vine dinspre Dada), H.C. ten Berge și Arnoud van Adrichem (buni cunoscători ai poeziei din SUA), Menno Wigman (mlădiță a „fin de siècle”), Marije Langelaar (venită dinspre artele plastice)...
În prefața volumului, Jan H. Mysjkin descrie evoluția poeziei neerlandeze, de la poezia experimentală a anilor ´50 până la poezia Generației 2000 din Țările de Jos. De-a lungul deceniilor, se regăsesc succesiv tendințe neorealiste, neoromantice, postmoderne, scenice ș.a. Antologia oferă o panoplie de forme diverse, chiar contradictorii, fără a avea parti-pris-uri. Dacă poezia neerlandeză a fost dominată o jumătate de secol de certuri între poetici rivale, începând cu noul mileniu, descoperim un peisaj multiplu, dinamic și pașnic.
Tatjana Daan, directoare a Festivalului Poetry International de la Rotterdam din 1996 până în 2003, susținea că „poezia neerlandeză s-a lărgit enorm la nivelul limbajului și al tematicii. Poezia nu mai este condamnată la a sta pe un raft izolat în librăriile bune. Tradiția unei arte orientate spre scriitură, care are drept țintă un public-cititor, continuă cu o forță intactă, însă, grație poeților care se adresează mai degrabă unui public-auditoriu, poezia nu mai este destinată preponderent specialiștilor literari sau academicienilor. Poezia a devenit mai vizibilă, a obținut o audiență mai largă.”
Recenzii
Nu există recenzii până acum.