Adaugă în favorite
Unde-s zeii popoarelor învinse
35,00 MDL
- ISBN: 978-9975-61-578-5
- Anul apariției: 2010
- Autor: Vlad Grecu
- Format: 130x200mm
- Nr. de pagini: 252
- Tipul copertei: broşată
În stoc
În Chișinău, livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 350 MDL
În afara Chișinăului (R.Moldova), livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 450 MDL
SKU:
9789975615785
Categorie:
Proză, poezie și dramaturgie
Libertatea omului e numai aparentă, în realitate, el se naşte cu frica animalică de moarte, o stare patologică de care nu-i atât de uşor să scapi.
Fii primul care adaugi o recenzie la „Unde-s zeii popoarelor învinse” Anulează răspunsul
Produse similare
Vulpea argintie. Roman-confesiune
79,00 MDL
„Vulpea argintie” este romanul unei mari iubiri, a unei pasiuni care arde, fulgerător, ca o torță, lăsând în urma-i multă suferință, dar și fericirea de a fi trăit un sentiment înălțător, care dă sens și culoare existenței.
Sonia, personajul central al narațiunii, iscusită țesătoare de covoare, născută în interbelic, școlită și educată la Cernăuți, cu un destin tulburător de dramatic, are norocul să-l întâlnească pe Efim – fotograful, bărbatul vieții ei, care, în scurta, dar intensa perioadă a iubirii lor, a făcut-o să cunoască împlinirea, ceea ce i-a dat forță și curaj să treacă prin toate urgiile vieții. Anii grei de închisoare, moartea năprasnică a primului copil, pierderea unei mâini în urma unei răbufniri de gelozie a celui de-al doilea soț... – niciuna din aceste cumplite încercări prin care trece femeia nu pare a fi mai puternică decât dragostea ei față de Efim, mai exact, decât amintirea unei iubiri care a făcut-o fericită.
Romanul e un amestec de stări, situații, peisaje, dar și de regimuri politice, tăvălugul „comunismului înfloritor” distrugând destine umane și bune practici, dar marea pasiune dintre Sonia și Efim trece ca un fir roșu prin tot textul, făcându-l pe cititor să-și îndrepte privirea asupra ființei sale interioare.
„Pentru că fiecare dintre noi, afirmă autoarea Antonina Sârbu, mai devreme sau mai târziu, caută să o întâlnească pe Sonia...”
Vulpea argintie. Roman-confesiune
79,00 MDL
„Vulpea argintie” este romanul unei mari iubiri, a unei pasiuni care arde, fulgerător, ca o torță, lăsând în urma-i multă suferință, dar și fericirea de a fi trăit un sentiment înălțător, care dă sens și culoare existenței.
Sonia, personajul central al narațiunii, iscusită țesătoare de covoare, născută în interbelic, școlită și educată la Cernăuți, cu un destin tulburător de dramatic, are norocul să-l întâlnească pe Efim – fotograful, bărbatul vieții ei, care, în scurta, dar intensa perioadă a iubirii lor, a făcut-o să cunoască împlinirea, ceea ce i-a dat forță și curaj să treacă prin toate urgiile vieții. Anii grei de închisoare, moartea năprasnică a primului copil, pierderea unei mâini în urma unei răbufniri de gelozie a celui de-al doilea soț... – niciuna din aceste cumplite încercări prin care trece femeia nu pare a fi mai puternică decât dragostea ei față de Efim, mai exact, decât amintirea unei iubiri care a făcut-o fericită.
Romanul e un amestec de stări, situații, peisaje, dar și de regimuri politice, tăvălugul „comunismului înfloritor” distrugând destine umane și bune practici, dar marea pasiune dintre Sonia și Efim trece ca un fir roșu prin tot textul, făcându-l pe cititor să-și îndrepte privirea asupra ființei sale interioare.
„Pentru că fiecare dintre noi, afirmă autoarea Antonina Sârbu, mai devreme sau mai târziu, caută să o întâlnească pe Sonia...”
Poezia BASA
80,00 MDL
Deși autoarea avertizează din capul locului că Poezia BASA „nu este o istorie a poeziei române din Basarabia, nu este un eseu despre evoluția acestui gen literar în stânga Prutului și nici o monografie“, impresia generală pe care ți-o lasă volumul e de ansamblu bine gândit și bine articulat, urmând o cât se poate de firească evoluție cronologică, însumând aproape un secol de poezie. Compartimentarea pe epoci și generații, ordonarea substanței analitice într-o anumită succesiune sporește senzația de întreg, fără goluri semnificative: Dogmă și rezistență (despre șaizeciști), Evadarea în metaforă (capitol dedicat șaptezeciștilor), Democratizare și sincronizare (fascicule consacrate optzeciștilor) ș.a.m.d. Astfel, acolada analitică are la un pol prima carte (Oglinzi fermecate, 1927) a lui Liviu Deleanu, iar la celălalt, volumul lui Nicolae Popa O mie de ani cu fața la soare (2019).
Poezia BASA
80,00 MDL
Deși autoarea avertizează din capul locului că Poezia BASA „nu este o istorie a poeziei române din Basarabia, nu este un eseu despre evoluția acestui gen literar în stânga Prutului și nici o monografie“, impresia generală pe care ți-o lasă volumul e de ansamblu bine gândit și bine articulat, urmând o cât se poate de firească evoluție cronologică, însumând aproape un secol de poezie. Compartimentarea pe epoci și generații, ordonarea substanței analitice într-o anumită succesiune sporește senzația de întreg, fără goluri semnificative: Dogmă și rezistență (despre șaizeciști), Evadarea în metaforă (capitol dedicat șaptezeciștilor), Democratizare și sincronizare (fascicule consacrate optzeciștilor) ș.a.m.d. Astfel, acolada analitică are la un pol prima carte (Oglinzi fermecate, 1927) a lui Liviu Deleanu, iar la celălalt, volumul lui Nicolae Popa O mie de ani cu fața la soare (2019).
Frânghie la cer. Colecția „Primăvara poeților”
57,00 MDL
Nicolae Esinencu şi Petru Cărare s-au bucurat în epocă de atenţia sporită a publicului cititor, ambii ilustrându-se pe latura ludică a poeziei. Cărare a îmbrăţişat ludicul parodic şi a cantonat, fără evoluţie, în stilistica prozodică tradiţionalistă, Esinencu, dimpotrivă, şi-a căutat „vocea” şi în formulele moderne, opinând în fond pentru ludicul ironic gen Marin Sorescu. În această căutare a sinelui, volumul Copilul teribil (1979) a fost decisiv pentru biografia sa literară, de atunci încolo poetul identificându-se emblematic cu titlul plachetei care îi aducea consacrarea, chiar dacă formula mult căutată se conturase în cărţile anterioare.
Deşi a privit lumea prin dioptriile deformatoare ale ironicului, nostalgiile şi dramele prefigurate în poemele lui N. Esinencu sunt sincere, efervescente şi, uneori, cuceritoare. Părinţii, satul, fiii satului uşor dezorientaţi de larma indiferentă a oraşului, au fost frecvent evocaţi în lirica lui N. Esinencu. Scriitorul a perorat, zgomotos şi năvalnic, forţând ades ficţionalul, despre ecologia naturii şi natura sentimentelor umane, imaginând scene în care grotescul culminează în sublim, iar firescul eşuează în grotesc, personajele sale urcând pe funii la cer, păscând caii pe Lună sau coborând în infern să trateze cu dracii. Şi poezia de dragoste e de un erotism convulsiv, la cotele ludice ale domesticului, certurile trecând brusc în gingăşii şi invers. Poet al paradoxurilor, al sentimentelor-limită şi al situaţiilor inedite, N. Esinencu e prezent în această carte din colecţia „Primăvara poeţilor” cu întreaga gamă a preferinţelor sale tematice.
Frânghie la cer. Colecția „Primăvara poeților”
57,00 MDL
Nicolae Esinencu şi Petru Cărare s-au bucurat în epocă de atenţia sporită a publicului cititor, ambii ilustrându-se pe latura ludică a poeziei. Cărare a îmbrăţişat ludicul parodic şi a cantonat, fără evoluţie, în stilistica prozodică tradiţionalistă, Esinencu, dimpotrivă, şi-a căutat „vocea” şi în formulele moderne, opinând în fond pentru ludicul ironic gen Marin Sorescu. În această căutare a sinelui, volumul Copilul teribil (1979) a fost decisiv pentru biografia sa literară, de atunci încolo poetul identificându-se emblematic cu titlul plachetei care îi aducea consacrarea, chiar dacă formula mult căutată se conturase în cărţile anterioare.
Deşi a privit lumea prin dioptriile deformatoare ale ironicului, nostalgiile şi dramele prefigurate în poemele lui N. Esinencu sunt sincere, efervescente şi, uneori, cuceritoare. Părinţii, satul, fiii satului uşor dezorientaţi de larma indiferentă a oraşului, au fost frecvent evocaţi în lirica lui N. Esinencu. Scriitorul a perorat, zgomotos şi năvalnic, forţând ades ficţionalul, despre ecologia naturii şi natura sentimentelor umane, imaginând scene în care grotescul culminează în sublim, iar firescul eşuează în grotesc, personajele sale urcând pe funii la cer, păscând caii pe Lună sau coborând în infern să trateze cu dracii. Şi poezia de dragoste e de un erotism convulsiv, la cotele ludice ale domesticului, certurile trecând brusc în gingăşii şi invers. Poet al paradoxurilor, al sentimentelor-limită şi al situaţiilor inedite, N. Esinencu e prezent în această carte din colecţia „Primăvara poeţilor” cu întreaga gamă a preferinţelor sale tematice.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.