Vlad Bolboceanu

Puţini artişti plastici din Basarabia interbelică au avut realizări de valoare în diverse genuri ale artelor frumoase, Theodor Kiriacoff fiind unul dintre primii printre ei. Scenograf excelent la teatrele din Chişinău, Iaşi şi Bucureşti, el a fost un magician al scenei, transformând dramaturgia textului într-o imagine vizuală a inventivităţii plastice, care reflecta în egală măsură ingeniozitatea scenelor din oraşele arabe sau nipone, ruseşti sau europene, imprimându-le particularităţile unui anumit areal geografic. Talentul şi sensibilitatea plastică i-au permis lui Theodor Kiriacoff să realizeze ilustraţii pentru renumitele poveşti ale lui Ion Creangă, pentru proza şi poezia lui Mihai Eminescu, Nikolai Gogol, Anton Pann, Ludovic Dauş, Dimitrie Iov, Felix Aderca, creând la acelaşi nivel profesionist opere de xilogravură şi linogravură, prezente astăzi, ca rarităţi, în colecţiile muzeelor din Bucureşti şi Chişinău.Discipol al basarabeanului Auguste Baillayre şi al emigrantului rus Gheorghe Pojedaeff, pictorul a îmbinat firesc cultura universală a primului şi măiestria scenografică a ultimului, mărturie fiind referinţele lui Adrian Maniu, Liviu Rebreanu, Ion Sava şi ale multor altor personalităţi ale timpului.

Pentru majoritatea oamenilor, Alexandru Plămădeală (1888-1940) este cunoscut mai ales ca autor al monumentului lui Ştefan cel Mare (amplasat la intrarea în Grădina Publică din Chişinău), monument care are o valoare profund simbolică pentru românii basarabeni. Pentru talentul şi măiestria sa artistică, în 1923 este distins cu Ordinul „Steaua României“ în grad de ofiţer, alături de mari plasticieni români – Constantin Brâncuşi, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Gheorghe Petraşcu, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza. Sculptorul s-a afirmat şi ca un adevărat animator al vieţii culturale din Basarabia. În calitatea lui de director al Şcolii de Belle-Arte din Chişinău, va reuşi să modernizeze sistemul de învăţământ aristic din Basarabia, aliniindu-l, pe cât era posibil, la evoluţiile artistice europene.