Catalog

Artist plastic de factură intelectuală, colorist extrem de rafinat, Andrei Sârbu (1950-2000) este acea personalitate din peisajul cultural basarabean care asigură o legătură temeinică între arta maeştrilor mai vârstnici ai generaţiei interbelice şi experienţele artiştilor contemporani, formaţi deja în anii „restructurării“ gorbacioviste. Discipol şi elev al lui Mihail Grecu, Sârbu a reuşit să se impună prin propria-i manieră. O trecere în revistă a seriilor artistului probează evoluţia logică de la limbajul pop art-ului şi al realismului fotografic spre limbajul picturii abstract-intelectualiste şi al picturii lirico-abstracte (în care se pot întrezări şi unele aluzii la motive figurative). Pentru A. Sârbu decisivă este necondiţionarea gestului artistului în raport cu „instanţa“ restrictivă a raţiunii. Acesta este, de fapt, un principiu fundamental al creaţiei pur intuitive – al acelei creaţii în care transcendentalul coboară pe căi nebănuite în sfera lumii materiale. Datorită unor minuscule, abia perceptibile treceri de la o tonalitate la alta, dar şi unor scuturări impulsive ale penelului, operele lui Andrei Sârbu posedă un limbaj şi o arhitectonică absolut inconfundabile. Relevantă în creaţia artistului e şi cromatica restrictivă (generatoare de grisaille), alternând uneori cu etalări caleidoscopice ale întregului spectru cromatic.

În contextul artei moderne din Basarabia, P. Şillingovski (1881-1942) deţine un loc aparte. În pofida scurtului timp hărăzit de soartă şi a circumstanţelor istorice, a multiplelor influenţe, deseori contradictorii, el a reuşit să-şi creeze un stil propriu uşor recognoscibil. Studiind la Academia de Arte din Sankt Petersburg, pictorul a însuşit principiile artei academice, împărtăşind totodată ideile miriskusstnicilor. A gravitat apoi, prin întreaga sa activitate, în preajma lor. P. Şillingovski a desfăşurat o intensă activitate didactică în cadrul Academiei de Arte din Petersburg (profesor, şef de atelier, director), contribuind simţitor la formarea unei noi generaţii de artişti plastici. Afirmându-se ca grafician şi pictor, el a excelat, ca şi majoritatea miriskusstnicilor, în cele mai diverse genuri şi tehnici. P. Şillingovski a reuşit să introducă un suflu nou în grafica de şevalet, ridicînd-o la un nivel de exigenţă european. Chiar dacă legătura lui cu patria a fost întreruptă, viziunea sa a rămas trainic ancorată în viaţa şi lumea satului basarabean. Peisajele zugrăvite de P. Şillingovski, în gustul miriskusstnicilor, având culori vii, saturate, oscilează la limita dintre basm şi realitate.

Minimonografia de faţă şi-a propus o privire de ansamblu, asumat parcimonioasă, asupra creaţiei şi traseului creator ale sculptorului Lazăr Dubinovschi. Deloc lipsită de contradicţii şi, uneori, inegală valoric, ghidată adesea de conjunctural, opera sa este un bun exemplu al felului în care un important artist s-a pus în slujba unui regim dictatorial. Dedublarea de care a dat dovadă era o particularitate a plasticienilor de primă mărime. Se pare că nu se putea altfel. Ca să te manifeşti ca individualitate şi să-ţi păstrezi integritatea, trebuia mai întâi să colaborezi cu regimul. Să te faci plăcut, onorat, gratulat. Odată acest „front“ cucerit, puteai să marşezi pe tărâmul imaginaţiei. Puteai deveni liber în opţiuni doar după ce te compromiteai moral. Esteticul se cucerea prin vicierea eticului. Lazăr Dubinovschi, se pare, a înţeles foarte bine aceste tertipuri. Şi le-a asumat. Mai e nevoie de timp pentru a judeca „la rece“ dacă a avut sau nu dreptate. Volumul de faţă este o încercare de a înţelege aceste dimensiuni.