Elena Karacenţev

Înscriindu-se pe traectorii diverse ale modalităţii de exprimare artistică, Igor Vieru (1923-1988), personalitate marcantă a artelor plastice din Republica Moldova, s-a afirmat ca un rapsod inspirat al satului basarabean, ca un fin şi inteligent interpret al valorilor spirituale ale acestui pământ. Cu sinceritatea şi luciditatea ce-l caracterizează, el a redat viaţa reală a oamenilor simpli, poezia intimă a piesajului natal. Fiind în acelaş timp realist, simbolist şi romantic, pictorul rămâne în permanenţă adept al unui lirism bazat pe impulsurile lăuntrice. Omul şi Pomul este laitmotivul multor opere elaborate de artist la sfîrşitul deceniului şapte. Apelând la valenţele metaforei şi ale simbolului, autorul exprima rosturile majore ale existenţei umane. Se remarcă în acest sens mai ales tripticul Fericirea lui Ion (1967), operă de referinţă nu numai în creaţia pictorului, dar şi în evoluţia picturii moldoveneşti.

Pentru majoritatea oamenilor, Alexandru Plămădeală (1888-1940) este cunoscut mai ales ca autor al monumentului lui Ştefan cel Mare (amplasat la intrarea în Grădina Publică din Chişinău), monument care are o valoare profund simbolică pentru românii basarabeni. Pentru talentul şi măiestria sa artistică, în 1923 este distins cu Ordinul „Steaua României“ în grad de ofiţer, alături de mari plasticieni români – Constantin Brâncuşi, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Gheorghe Petraşcu, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza. Sculptorul s-a afirmat şi ca un adevărat animator al vieţii culturale din Basarabia. În calitatea lui de director al Şcolii de Belle-Arte din Chişinău, va reuşi să modernizeze sistemul de învăţământ aristic din Basarabia, aliniindu-l, pe cât era posibil, la evoluţiile artistice europene.