File din jurnalul de bord (al unui marinar cardiac)

“Epigramiada basarabeană a impus autori notabili, încadrați organic în mișcarea epigramatică general românească, deținători și de premii prestigioase, dotați și cu o cunoaștere profesionistă a mecanismului statutar clasic al epigramei (concentrare maximă, de „săgeată” sau de „strănut”, cum s-a spus la figurat; stabilirea exactă a țintei și a miezului problemei care presupune atitudinea subiectivă interiorizată, conform lui Hegel; contrastul comic dintre cuvânt și sens, dintre aparență și esență, dintre valoare și nonvaloare etc., poanta cu efectul ei de surpriză și de atac violent, desființător, folosirea jocurilor de limbaj). Antologia de față vine să confirme adevărul apodictic, știut de la cei vechi, de cei din Evul Mediu, de moderni și postmoderni că soluția de supraviețuire a spiritului, apăsat de problemele spinoase ale existenței, este mântuirea prin râs.” Acad. Mihai Cimpoi

După o căsătorie nereușiră, Adriana se dedică întru totul carierei și ajunge să conducă o revistă pentru femei din Bruxelles, până când, într-o zi, decide să meargă pe insula grecească Chios... Abia acum începe adevărata cunoaștere de sine a protagonistei. Iubiri pătimașe, dezamăgiri, despărțiri, reîntâlniri, regrete – toate se regăsesc în romanul Regina nopții al Liliei Calancea. Între ploile reci de la Bruxelles și soarele scânteietor din Chios, se desfășoară drame sentimentale care o ajută pe Adriana să redescopere femeia din ea și să creadă în miracolul ce poate să schimbe deznodământul. Senzual și răvășitor, romanul Regina nopții se citește pe nerăsuflate, lăsându-ne față în față cu întrebarea: oare toate iubirile mari au un final chinuitor? Sau poate că tocmai sfârșitul lor tragic le înalță în ochii oamenilor?