Jurnal (1981-1986). Mergi până se termină drumul

 „Editarea în volum a Jurnalelor lui Andrei Burac poate constitui o revizuire, poate și o reabilitare a acestui gen de creație confesivă, cărei „îi dau târcoale” tot mai mulți scriitori, și de la noi. Măcar și din motivul că scrierea lui A. Burac este ferită de componenta senzaționalului, scandalosului, dar și de elementul contrafăcutului, al „ajustării la ziua de astăzi” – cel puțin din fragmentele pe care am avut ocazia de a le citi. Apariția Jurnalelor în carte de autor poate fi și un eveniment editorial, căci noua ofertă a lui A. Burac se înscrie doar parțial în perimetrul scrierilor similare ca demers literar. Dincolo de construcția cronologică, dincolo de elementul personal – ambele definitorii (dacă nu obligatorii) pentru specia literar-eseistică în cauză, lucrarea lui andrei Burac este un jurnal de idei, iar acest aspect conferă scrierii o incontestabilă pondere estetică.”  (Vlad Pohilă)