Singurătatea de miercuri

“Romanul “Dobrenii” este o veritabilă saga a unei familii de moldoveni, care își duc traiul de o parte și de alta a Nistrului. Timp de mai bine de un secol, Dobrenii se nasc, își fac drum prin viață cu îndărătnicie, se iubesc și se urăsc, se căsătoresc și se despart, își termină facultățile și își clădesc casele. “Blestematul de război” intervine în soarta lor cu brutalitate și le deturnează destinele. Cele două războaie mondiale, Afganistanul și, în cele din urmă, conflictul de pe Nistru absorb vlăstarele familiei Dobre, omorând și schilodind sufletele lor nevinovate. De extincția totală îi salvează iubirea… În istoria acestui continuu măcel intervin și alte nenorociri: ororile staliniste, deportările, colectivizarea etc. Dezastrele cad precum un blestem pe capul oamenilor de pe acest pământ de hotar. Lina, personajul central al cărții, pare condusă de un demon lăuntric ce o poartă în cele mai periculoase spații geografice, făcând-o să uite de liniște și aruncând-o dintr-o incertitudine în alta. “Dobrenii” este o carte rară ce abordează un subiect inedit în literature română, o carte cu atmosferă, puls și nuanțe aparte”. (Aliona Grati, critic literar)

„Vulpea argintie” este romanul unei mari iubiri, a unei pasiuni care arde, fulgerător, ca o torță, lăsând în urma-i multă suferință, dar și fericirea de a fi trăit un sentiment înălțător, care dă sens și culoare existenței. Sonia, personajul central al narațiunii, iscusită țesătoare de covoare, născută în interbelic, școlită și educată la Cernăuți, cu un destin tulburător de dramatic, are norocul să-l întâlnească pe Efim – fotograful, bărbatul vieții ei, care, în scurta, dar intensa perioadă a iubirii lor, a făcut-o să cunoască împlinirea, ceea ce i-a dat forță și curaj să treacă prin toate urgiile vieții. Anii grei de închisoare, moartea năprasnică a primului copil, pierderea unei mâini în urma unei răbufniri de gelozie a celui de-al doilea soț... – niciuna din aceste cumplite încercări prin care trece femeia nu pare a fi mai puternică decât dragostea ei față de Efim, mai exact, decât amintirea unei iubiri care a făcut-o fericită. Romanul e un amestec de stări, situații, peisaje, dar și de regimuri politice, tăvălugul „comunismului înfloritor” distrugând destine umane și bune practici, dar marea pasiune dintre Sonia și Efim trece ca un fir roșu prin tot textul, făcându-l pe cititor să-și îndrepte privirea asupra ființei sale interioare. „Pentru că fiecare dintre noi, afirmă autoarea Antonina Sârbu, mai devreme sau mai târziu, caută să o întâlnească pe Sonia...”