„Omul libertăților absolute. Gicu Chiriță” a fost adăugat în coș. Vezi coșul
Adaugă în favorite
Râul de sânge
13,00 MDL
- ISBN: 978-9975-61-742-0
- Anul apariției: 2013
- Autor: Valentina Ursu
- Format: 117x180mm
- Nr. de pagini: 168
- Tipul copertei: broşată
Stoc epuizat
În Chișinău, livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 350 MDL
În afara Chișinăului (R.Moldova), livrarea este gratuită pentru comenzi cu valoare mai mare de 450 MDL
SKU:
9789975617420
Categorie:
Publicistică, eseu
Produse similare
Constanța Târțău. Ultimul dialog
70,00 MDL
Ultimul dialog este o carte-mărturisire al cărei personaj principal este Constanța Târțău. Actrița se produce parcă într-un ultim rol, jucat de astă dată în culisele amurgului. Evocările sale sunt dramatice, dure, pe alocuri necruțătoare, în primul rând cu sine, dar și cu mulți dintre cei pe care i-a cunoscut. Cea mai mare parte a volumului îl constituie un dialog de proporții inițiat de Antonina Sârbu. Convorbirea a durat ani la rând, de aceea sunt frecvente reluările, dar de fiecare dată sub alt unghi și sub alt regim emoțional. Întrebările o întorc în copilărie, la anii de studii, la scenă, la partenerii din spectacole și la relațiile dure ale unui sistem politic care nu a fost nici pe departe tolerant cu oamenii de creație.
În partea a doua, cartea include un șir de interviuri ale Antoninei Sârbu cu prietenii sau colegii care au cunoscut-o îndeaproape pe actriță, care i-au urmărit zbaterile, înălțările și inconveniențele pe care le-a suportat în permanență: perfidia șefilor, invidiile, reaua-credință, indiferența, iar la apusul vieții, mizeria crasă care o măcina. Ca într-un scenariu urât, Constanța Târțău, gloria de altădată a teatrului moldovenesc, sfârșea în întuneric – orbise – și într-o izolare pe care și-a autoimpus-o din pudoarea sărăciei.
Constanța Târțău. Ultimul dialog
70,00 MDL
Ultimul dialog este o carte-mărturisire al cărei personaj principal este Constanța Târțău. Actrița se produce parcă într-un ultim rol, jucat de astă dată în culisele amurgului. Evocările sale sunt dramatice, dure, pe alocuri necruțătoare, în primul rând cu sine, dar și cu mulți dintre cei pe care i-a cunoscut. Cea mai mare parte a volumului îl constituie un dialog de proporții inițiat de Antonina Sârbu. Convorbirea a durat ani la rând, de aceea sunt frecvente reluările, dar de fiecare dată sub alt unghi și sub alt regim emoțional. Întrebările o întorc în copilărie, la anii de studii, la scenă, la partenerii din spectacole și la relațiile dure ale unui sistem politic care nu a fost nici pe departe tolerant cu oamenii de creație.
În partea a doua, cartea include un șir de interviuri ale Antoninei Sârbu cu prietenii sau colegii care au cunoscut-o îndeaproape pe actriță, care i-au urmărit zbaterile, înălțările și inconveniențele pe care le-a suportat în permanență: perfidia șefilor, invidiile, reaua-credință, indiferența, iar la apusul vieții, mizeria crasă care o măcina. Ca într-un scenariu urât, Constanța Târțău, gloria de altădată a teatrului moldovenesc, sfârșea în întuneric – orbise – și într-o izolare pe care și-a autoimpus-o din pudoarea sărăciei.
Muzica. Descifrarea tainei
68,00 MDL
Publicul larg e mai puţin atras de muzica clasică, din simplul motiv că pentru aceasta e necesară o pregătire specială, foarte puţini dintre ascultători beneficiind de o instruire în domeniu. Eminentul muzicolog Ion Gagim, autor a peste douăzeci de cărți, realizator de emisiuni radiofonice, încearcă, prin tot ceea ce face, să ne arate care sunt adevăratele valori ale muzicii, inițiindu-ne în special în tainele muzicii de cameră, a cărei frumusețe și profunzime egalează sublimul.
Volumul recent adună în paginile sale un ciclu de emisiuni radiofonice menite să educe doritorilor dragostea faţă de această veche artă, dar mai ales să-i facă s-o înţeleagă. Emisiunile s-au desfășurat sub forma unui dialog dintre profesorul Ion Gagim și eventualii iubitori ai muzicii clasice, dornici să afle mai multe despre această miraculoasă artă. Explicaţiile adoptă un limbaj simplu, pe înțelesul tuturor, materia de studiu incluzând opere magistrale semnate de marii compozitori ai lumii, precum Mozart, Bach, Ceaikovski, Chopin, Paganini, Schubert și alții. Putem audia, de exemplu, Lacrimosa lui Mozart, citind în paralel comentariul la această lucrare.
Muzica clasică e cea care ne înnobilează sufletul și, prin intermediul acestei cărți, avem încă o ocazie să devenim mai receptivi și mai deschiși pentru frumuseţea ei.
Muzica. Descifrarea tainei
68,00 MDL
Publicul larg e mai puţin atras de muzica clasică, din simplul motiv că pentru aceasta e necesară o pregătire specială, foarte puţini dintre ascultători beneficiind de o instruire în domeniu. Eminentul muzicolog Ion Gagim, autor a peste douăzeci de cărți, realizator de emisiuni radiofonice, încearcă, prin tot ceea ce face, să ne arate care sunt adevăratele valori ale muzicii, inițiindu-ne în special în tainele muzicii de cameră, a cărei frumusețe și profunzime egalează sublimul.
Volumul recent adună în paginile sale un ciclu de emisiuni radiofonice menite să educe doritorilor dragostea faţă de această veche artă, dar mai ales să-i facă s-o înţeleagă. Emisiunile s-au desfășurat sub forma unui dialog dintre profesorul Ion Gagim și eventualii iubitori ai muzicii clasice, dornici să afle mai multe despre această miraculoasă artă. Explicaţiile adoptă un limbaj simplu, pe înțelesul tuturor, materia de studiu incluzând opere magistrale semnate de marii compozitori ai lumii, precum Mozart, Bach, Ceaikovski, Chopin, Paganini, Schubert și alții. Putem audia, de exemplu, Lacrimosa lui Mozart, citind în paralel comentariul la această lucrare.
Muzica clasică e cea care ne înnobilează sufletul și, prin intermediul acestei cărți, avem încă o ocazie să devenim mai receptivi și mai deschiși pentru frumuseţea ei.
Cu grație, printre (pre)texte
127,00 MDL
„Inteligente, penetrante și nelipsite de o reală forţă exegetică, aceste scrieri adaugă o tușă proaspătă la imaginea unui autor polivalent, care, poet admirabil, se produce în ultimul timp și ca eseist și cronicar literar de tot respectul. Textele sunt argumente grele în favoarea ideii că eseul, astăzi un gen osmotic, exploatând posibilităţile de dialog dintre literatură, filosofie și publicistică, se impune, treptat, și în câmpul literaturii române.
În aceste și alte compoziţii, Arcadie Suceveanu realizează elegante exerciţii analitice, enunţă judecăţi de valoare (bătute în monedă metaforică) despre autori ce împărtășesc „ideologii” literare diferite. Scrise cu o fermitate divulgând o viziune artistică unitară, capabilă să explice diferenţele și chiar să le exalte, aceste eseuri umilesc, adeseori, inhibiţiile sau fixaţiile criticii de specialitate. E chiar rostul comentariului scriitoricesc de a sugera noi căi de lectură sau de a le zburli pe cele... pătulite…
Eugen Lungu are perfectă dreptate când susţine că Arcadie Suceveanu este un maestru-portretist, or, lecturând textele din compartimentul „Portrete în sepia”, dobândești deplina certitudine a faptului că, în viziunea sa, fizicul se prelungește în moral, renăscând iluminat în blitz-ul aparatului de fotografiat al metaforei, în nuanţele care îl individualizează pe fiecare erou în parte. Galeria profilurilor literare poate fi asemuită cu diversitatea unei Grădini Botanice, Arcadie Suceveanu manifestând interes pentru nume de autori importanți din generații diferite, cu structuri temperamentale distincte, care împărtășesc „religii” estetice cât se poate de personale… Discursul lui Arcadie Suceveanu este, și în aceste portrete, după cauză, elegant, sobru, penetrant, plin de vervă, savuros, ironic, dar niciodată facil.”
Anatol Moraru
Cu grație, printre (pre)texte
127,00 MDL
„Inteligente, penetrante și nelipsite de o reală forţă exegetică, aceste scrieri adaugă o tușă proaspătă la imaginea unui autor polivalent, care, poet admirabil, se produce în ultimul timp și ca eseist și cronicar literar de tot respectul. Textele sunt argumente grele în favoarea ideii că eseul, astăzi un gen osmotic, exploatând posibilităţile de dialog dintre literatură, filosofie și publicistică, se impune, treptat, și în câmpul literaturii române.
În aceste și alte compoziţii, Arcadie Suceveanu realizează elegante exerciţii analitice, enunţă judecăţi de valoare (bătute în monedă metaforică) despre autori ce împărtășesc „ideologii” literare diferite. Scrise cu o fermitate divulgând o viziune artistică unitară, capabilă să explice diferenţele și chiar să le exalte, aceste eseuri umilesc, adeseori, inhibiţiile sau fixaţiile criticii de specialitate. E chiar rostul comentariului scriitoricesc de a sugera noi căi de lectură sau de a le zburli pe cele... pătulite…
Eugen Lungu are perfectă dreptate când susţine că Arcadie Suceveanu este un maestru-portretist, or, lecturând textele din compartimentul „Portrete în sepia”, dobândești deplina certitudine a faptului că, în viziunea sa, fizicul se prelungește în moral, renăscând iluminat în blitz-ul aparatului de fotografiat al metaforei, în nuanţele care îl individualizează pe fiecare erou în parte. Galeria profilurilor literare poate fi asemuită cu diversitatea unei Grădini Botanice, Arcadie Suceveanu manifestând interes pentru nume de autori importanți din generații diferite, cu structuri temperamentale distincte, care împărtășesc „religii” estetice cât se poate de personale… Discursul lui Arcadie Suceveanu este, și în aceste portrete, după cauză, elegant, sobru, penetrant, plin de vervă, savuros, ironic, dar niciodată facil.”
Anatol Moraru
Recenzii
Nu există recenzii până acum.