0-60-320-007 Contactează-ne Luni-Vineri 09:00-16:00
Stoc epuizat
Contur de meditație
40,00 MDL
“Asemeni celor mai mulți scriitori basarabeni din pleiada numită de Mihai Cimpoi „copiii anilor 30”, Ion Vatamanu își găsește sursele lirismului în universul rustic, patriarhal, păstrător al sacrului și al valorilor ancestrale. Copilăria pierdută, țăranii purtători de înțelepciune, făptura sacralizată a mamei, natura în plină armonie cu ființa umană sunt motive prezente în toate cărțile de poezie ale lui Ion Vatamanu. Lirismul elegiac-nostalgic e străbătut însă de ecouri ale frământărilor trăite de omul modern. Înșiruirile de întrebări retorice din mai multe poeme ne introduc într-o lume a neliniștilor și incertitudinilor, a tristeților și dorurilor, a așteptărilor și ambiguităților... În memoria generațiilor tinere de cititori, Ion Vatamanu va rămâne totuși ca poetul de pe baricade, sau poetul-tribun, unul dintre personajele principale ale anilor de renaștere națională.” (Lucia Țurcanu)
Stoc epuizat
Contur de meditație
40,00 MDL
“Asemeni celor mai mulți scriitori basarabeni din pleiada numită de Mihai Cimpoi „copiii anilor 30”, Ion Vatamanu își găsește sursele lirismului în universul rustic, patriarhal, păstrător al sacrului și al valorilor ancestrale. Copilăria pierdută, țăranii purtători de înțelepciune, făptura sacralizată a mamei, natura în plină armonie cu ființa umană sunt motive prezente în toate cărțile de poezie ale lui Ion Vatamanu. Lirismul elegiac-nostalgic e străbătut însă de ecouri ale frământărilor trăite de omul modern. Înșiruirile de întrebări retorice din mai multe poeme ne introduc într-o lume a neliniștilor și incertitudinilor, a tristeților și dorurilor, a așteptărilor și ambiguităților... În memoria generațiilor tinere de cititori, Ion Vatamanu va rămâne totuși ca poetul de pe baricade, sau poetul-tribun, unul dintre personajele principale ale anilor de renaștere națională.” (Lucia Țurcanu)
Stoc epuizat
Stoc epuizat
La capătul vederii
43,00 MDL
“Deschis, aparent, către toate zările lirismului, poetul se arată, la o nouă lectură, vizibil despovărat de balastul tematic al epocii, piesele cu relief profilând imaginea unui autor care, deși fusese între primii verslibriști basarabeni, își supraviețuiește mai ales prin poemele care vădesc profunda-i legătură cu lumea satului și cu tot ceea ce – orfic – o întemeiază: casa părintească, mama și tata, frații și surorile, pomii și vietățile locului, Vălenii fremătând lângă freamătul gurilor Prutului și, desigur, gestul sacrificial al artistului, avântându-se să creeze, ca arhetipalul Manole, până și în cădere, în căderea care desfundă izvoarele ațipite în somnul materiei”. (N. Leahu)
La capătul vederii
43,00 MDL
“Deschis, aparent, către toate zările lirismului, poetul se arată, la o nouă lectură, vizibil despovărat de balastul tematic al epocii, piesele cu relief profilând imaginea unui autor care, deși fusese între primii verslibriști basarabeni, își supraviețuiește mai ales prin poemele care vădesc profunda-i legătură cu lumea satului și cu tot ceea ce – orfic – o întemeiază: casa părintească, mama și tata, frații și surorile, pomii și vietățile locului, Vălenii fremătând lângă freamătul gurilor Prutului și, desigur, gestul sacrificial al artistului, avântându-se să creeze, ca arhetipalul Manole, până și în cădere, în căderea care desfundă izvoarele ațipite în somnul materiei”. (N. Leahu)
Stoc epuizat
Din rană crește ramul
43,00 MDL
Antologia conține poeme selectate din creația lui Damian începând cu volumul Sînt verb. Aceste texte demonstrează că Liviu Damian este scriitorul care nu a vrut să se lase absorbit de vremuri, creând versuri ale căror mesaj și imagistică rămân la fel de valabile și astăzi, la o distanță de aproape 30 de ani de la trecerea scriitorului în limea celor drepți și la 50 de ani de la debut (Darul fecioarei, 1963).
Stoc epuizat
Din rană crește ramul
43,00 MDL
Antologia conține poeme selectate din creația lui Damian începând cu volumul Sînt verb. Aceste texte demonstrează că Liviu Damian este scriitorul care nu a vrut să se lase absorbit de vremuri, creând versuri ale căror mesaj și imagistică rămân la fel de valabile și astăzi, la o distanță de aproape 30 de ani de la trecerea scriitorului în limea celor drepți și la 50 de ani de la debut (Darul fecioarei, 1963).
Stoc epuizat
Stoc epuizat
Stoc epuizat
Stoc epuizat
Stoc epuizat
Stoc epuizat
A-Z. Best
45,00 MDL
După cum sugerează chiar titlul, volumul adună cele mai bune poezii ale lui Emilian Galaicu-Păun, selecția aparținîndu-i autorului. Criticul Al. Cistelecan, prefațatorul plachetei, definește poezia lui Galaicu-Păun drept una “de înalt voltaj și de ample convulsii – sau cutremure – atît ale ființei, cît și ale limbajului; o poezie parcă abia scăpată din teroarea viziunii și care răsfrînge în pagină o panică vag controlată a propriei furori imaginative.”
A-Z. Best
45,00 MDL
După cum sugerează chiar titlul, volumul adună cele mai bune poezii ale lui Emilian Galaicu-Păun, selecția aparținîndu-i autorului. Criticul Al. Cistelecan, prefațatorul plachetei, definește poezia lui Galaicu-Păun drept una “de înalt voltaj și de ample convulsii – sau cutremure – atît ale ființei, cît și ale limbajului; o poezie parcă abia scăpată din teroarea viziunii și care răsfrînge în pagină o panică vag controlată a propriei furori imaginative.”
Stoc epuizat
Stoc epuizat
601 sau valiza cu busole
43,00 MDL
601 sau Valiza cu busole e ... un roman al capcanelor identităţii, construit în cheie confesivă şi (probabil) autobiografică, naratoarea fiind o (perpetuă) studentă din Republica Moldova la Bucureşti. Întreaga construcţie narativă nu e determinată de o logică cauzală sau temporală, ci doar de faptul că evenimentele sunt trăite de către naratoare, care îşi codifică experienţele şi căutările prin prisma „blestemului de a fi basarabeancă“. Bestemul doare, drama geopolitică e interiorizată fără rest şi trăită incredibil de intens.
601 sau valiza cu busole
43,00 MDL
601 sau Valiza cu busole e ... un roman al capcanelor identităţii, construit în cheie confesivă şi (probabil) autobiografică, naratoarea fiind o (perpetuă) studentă din Republica Moldova la Bucureşti. Întreaga construcţie narativă nu e determinată de o logică cauzală sau temporală, ci doar de faptul că evenimentele sunt trăite de către naratoare, care îşi codifică experienţele şi căutările prin prisma „blestemului de a fi basarabeancă“. Bestemul doare, drama geopolitică e interiorizată fără rest şi trăită incredibil de intens.
Fiinţe, umbre, epifanii
40,00 MDL
"Oricât şi-ar propune autorul să rarefieze (minimalist) şi să prozaizeze (autenticist) spaţiile dezlocuite de universurile sale imaginare, poezia rămâne una densă ca semnificaţie şi discursivitate. Una barocă, adică, după cum îl ştiam. Poate cu nişte accente dramatice mai pregnante." (Mircea V. Ciobanu)
Fiinţe, umbre, epifanii
40,00 MDL
"Oricât şi-ar propune autorul să rarefieze (minimalist) şi să prozaizeze (autenticist) spaţiile dezlocuite de universurile sale imaginare, poezia rămâne una densă ca semnificaţie şi discursivitate. Una barocă, adică, după cum îl ştiam. Poate cu nişte accente dramatice mai pregnante." (Mircea V. Ciobanu)
Cartea viselor
30,00 MDL
"După cum afirmă și autorul în discuțiile cu puținii săi amici literari – Marcel Gherman este un solitar atât prin fire, cât și prin natura căutărilor sale artistice –, "Cartea viselor" se înscrie în curentul pe care unii critici și istorici literari îl numesc cyberpunk. „Postcyberpunk”, mai precizează autorul, dar cred că o face dintr-un ușor snobism, mai ales că nici primul termen și nici derivatul său nu definesc o arie de preocupări literare clar delimitată de celelalte. /.../ În prozele sale scurte, Marcel Gherman rămâne în cadrul virtual al cyberpunkului, păstrând atmosfera atât de specifică lumilor lui Philip K. Dick sau William Gibson, populate de androizi, hackeri și oi electrice. Cu toate acestea, scriitorul evită intriga și alte elemente ale conflictului, apelând la notația (nu și la parabola) de tip borgesian și mărginindu-se la efecte vizuale. Afixul post, atât de important pentru autor – se creează impresia că cyberpunkul e doar remorca, fie și conceptuală, a acestui prefix –, camuflează adevărata sa sensibilitate, ce trebuie căutată mai curând în filmele lui Ron Fricke (Baraka) și Godfrey Reggio (Koyaanisqatsi). În ambele producții, se practică un soi de cinematografie pură, filmele constând dintr-o succesiune de secvențe, înlănțuite aparent după o logică a oniricului. De fapt, citind prozele lui Marcel Gherman, ai în față aceleași reprezentări dinamice, dar fără actori și replici propriu-zise. Imaginile nu se derulează pe fundalul unor compoziții muzicale, ca în Baraka, de pildă, ci transpun în limbaj verbal experiențele liminale ale transelor, viselor și altor realități mediane între viață și moarte." (Adrian Ciubotaru)
Cartea viselor
30,00 MDL
"După cum afirmă și autorul în discuțiile cu puținii săi amici literari – Marcel Gherman este un solitar atât prin fire, cât și prin natura căutărilor sale artistice –, "Cartea viselor" se înscrie în curentul pe care unii critici și istorici literari îl numesc cyberpunk. „Postcyberpunk”, mai precizează autorul, dar cred că o face dintr-un ușor snobism, mai ales că nici primul termen și nici derivatul său nu definesc o arie de preocupări literare clar delimitată de celelalte. /.../ În prozele sale scurte, Marcel Gherman rămâne în cadrul virtual al cyberpunkului, păstrând atmosfera atât de specifică lumilor lui Philip K. Dick sau William Gibson, populate de androizi, hackeri și oi electrice. Cu toate acestea, scriitorul evită intriga și alte elemente ale conflictului, apelând la notația (nu și la parabola) de tip borgesian și mărginindu-se la efecte vizuale. Afixul post, atât de important pentru autor – se creează impresia că cyberpunkul e doar remorca, fie și conceptuală, a acestui prefix –, camuflează adevărata sa sensibilitate, ce trebuie căutată mai curând în filmele lui Ron Fricke (Baraka) și Godfrey Reggio (Koyaanisqatsi). În ambele producții, se practică un soi de cinematografie pură, filmele constând dintr-o succesiune de secvențe, înlănțuite aparent după o logică a oniricului. De fapt, citind prozele lui Marcel Gherman, ai în față aceleași reprezentări dinamice, dar fără actori și replici propriu-zise. Imaginile nu se derulează pe fundalul unor compoziții muzicale, ca în Baraka, de pildă, ci transpun în limbaj verbal experiențele liminale ale transelor, viselor și altor realități mediane între viață și moarte." (Adrian Ciubotaru)