601 sau valiza cu busole
43,00 MDL
601 sau Valiza cu busole e ... un roman al capcanelor identităţii, construit în cheie confesivă şi (probabil) autobiografică, naratoarea fiind o (perpetuă) studentă din Republica Moldova la Bucureşti. Întreaga construcţie narativă nu e determinată de o logică cauzală sau temporală, ci doar de faptul că evenimentele sunt trăite de către naratoare, care îşi codifică experienţele şi căutările prin prisma „blestemului de a fi basarabeancă“. Bestemul doare, drama geopolitică e interiorizată fără rest şi trăită incredibil de intens.
601 sau valiza cu busole
43,00 MDL
601 sau Valiza cu busole e ... un roman al capcanelor identităţii, construit în cheie confesivă şi (probabil) autobiografică, naratoarea fiind o (perpetuă) studentă din Republica Moldova la Bucureşti. Întreaga construcţie narativă nu e determinată de o logică cauzală sau temporală, ci doar de faptul că evenimentele sunt trăite de către naratoare, care îşi codifică experienţele şi căutările prin prisma „blestemului de a fi basarabeancă“. Bestemul doare, drama geopolitică e interiorizată fără rest şi trăită incredibil de intens.
Fiinţe, umbre, epifanii
40,00 MDL
"Oricât şi-ar propune autorul să rarefieze (minimalist) şi să prozaizeze (autenticist) spaţiile dezlocuite de universurile sale imaginare, poezia rămâne una densă ca semnificaţie şi discursivitate. Una barocă, adică, după cum îl ştiam. Poate cu nişte accente dramatice mai pregnante." (Mircea V. Ciobanu)
Fiinţe, umbre, epifanii
40,00 MDL
"Oricât şi-ar propune autorul să rarefieze (minimalist) şi să prozaizeze (autenticist) spaţiile dezlocuite de universurile sale imaginare, poezia rămâne una densă ca semnificaţie şi discursivitate. Una barocă, adică, după cum îl ştiam. Poate cu nişte accente dramatice mai pregnante." (Mircea V. Ciobanu)
Cartea viselor
30,00 MDL
"După cum afirmă și autorul în discuțiile cu puținii săi amici literari – Marcel Gherman este un solitar atât prin fire, cât și prin natura căutărilor sale artistice –, "Cartea viselor" se înscrie în curentul pe care unii critici și istorici literari îl numesc cyberpunk. „Postcyberpunk”, mai precizează autorul, dar cred că o face dintr-un ușor snobism, mai ales că nici primul termen și nici derivatul său nu definesc o arie de preocupări literare clar delimitată de celelalte. /.../ În prozele sale scurte, Marcel Gherman rămâne în cadrul virtual al cyberpunkului, păstrând atmosfera atât de specifică lumilor lui Philip K. Dick sau William Gibson, populate de androizi, hackeri și oi electrice. Cu toate acestea, scriitorul evită intriga și alte elemente ale conflictului, apelând la notația (nu și la parabola) de tip borgesian și mărginindu-se la efecte vizuale. Afixul post, atât de important pentru autor – se creează impresia că cyberpunkul e doar remorca, fie și conceptuală, a acestui prefix –, camuflează adevărata sa sensibilitate, ce trebuie căutată mai curând în filmele lui Ron Fricke (Baraka) și Godfrey Reggio (Koyaanisqatsi). În ambele producții, se practică un soi de cinematografie pură, filmele constând dintr-o succesiune de secvențe, înlănțuite aparent după o logică a oniricului. De fapt, citind prozele lui Marcel Gherman, ai în față aceleași reprezentări dinamice, dar fără actori și replici propriu-zise. Imaginile nu se derulează pe fundalul unor compoziții muzicale, ca în Baraka, de pildă, ci transpun în limbaj verbal experiențele liminale ale transelor, viselor și altor realități mediane între viață și moarte." (Adrian Ciubotaru)
Cartea viselor
30,00 MDL
"După cum afirmă și autorul în discuțiile cu puținii săi amici literari – Marcel Gherman este un solitar atât prin fire, cât și prin natura căutărilor sale artistice –, "Cartea viselor" se înscrie în curentul pe care unii critici și istorici literari îl numesc cyberpunk. „Postcyberpunk”, mai precizează autorul, dar cred că o face dintr-un ușor snobism, mai ales că nici primul termen și nici derivatul său nu definesc o arie de preocupări literare clar delimitată de celelalte. /.../ În prozele sale scurte, Marcel Gherman rămâne în cadrul virtual al cyberpunkului, păstrând atmosfera atât de specifică lumilor lui Philip K. Dick sau William Gibson, populate de androizi, hackeri și oi electrice. Cu toate acestea, scriitorul evită intriga și alte elemente ale conflictului, apelând la notația (nu și la parabola) de tip borgesian și mărginindu-se la efecte vizuale. Afixul post, atât de important pentru autor – se creează impresia că cyberpunkul e doar remorca, fie și conceptuală, a acestui prefix –, camuflează adevărata sa sensibilitate, ce trebuie căutată mai curând în filmele lui Ron Fricke (Baraka) și Godfrey Reggio (Koyaanisqatsi). În ambele producții, se practică un soi de cinematografie pură, filmele constând dintr-o succesiune de secvențe, înlănțuite aparent după o logică a oniricului. De fapt, citind prozele lui Marcel Gherman, ai în față aceleași reprezentări dinamice, dar fără actori și replici propriu-zise. Imaginile nu se derulează pe fundalul unor compoziții muzicale, ca în Baraka, de pildă, ci transpun în limbaj verbal experiențele liminale ale transelor, viselor și altor realități mediane între viață și moarte." (Adrian Ciubotaru)
Trei laureaţi CERVANTES într-o carte
39,00 MDL
Toate cele trei texte prezente în antologia „Trei laureaţi Cervantes într-o carte” („Cafeneaua artiştilor” de Camilo José Cela, „Poveste cu detectivi” de Juan Marsé, „Căpăţâna de miel” de Francisco Ayala) sunt imaginea, mai mult psihologică decât epică, a unei epoci dramatice din istoria Spaniei, văzute prin personajele periferice ale acesteia. Un timp al „marginalilor” ce a survenit după un timp al „eroilor”, eşuând lamentabil în crimă şi dezbinare şi cronometrat în ritm cardiac de trei mari conştiinţe ale acestei ţări. (Adrian Ciubotaru)
Trei laureaţi CERVANTES într-o carte
39,00 MDL
Toate cele trei texte prezente în antologia „Trei laureaţi Cervantes într-o carte” („Cafeneaua artiştilor” de Camilo José Cela, „Poveste cu detectivi” de Juan Marsé, „Căpăţâna de miel” de Francisco Ayala) sunt imaginea, mai mult psihologică decât epică, a unei epoci dramatice din istoria Spaniei, văzute prin personajele periferice ale acesteia. Un timp al „marginalilor” ce a survenit după un timp al „eroilor”, eşuând lamentabil în crimă şi dezbinare şi cronometrat în ritm cardiac de trei mari conştiinţe ale acestei ţări. (Adrian Ciubotaru)
Trei laureaţi NIKE într-o carte
20,00 MDL
Dezvoltând subiecte ce reflectă realităţi din timpul Republicii Populare Polonia, cele trei proze incluse în volumul de faţă – apărute în limba polonă în cartea Opowieści wigilijne (Poveşti de Crăciun) în anul 2000 – abordează probleme general-umane, cum ar fi singurătatea, aşteptarea, disperarea, inadaptarea, beţia, şi, cu toate că se referă la cel mai frumos moment al anului, nu evocă atmosfera de sărbătoare şi de beatitudine, ci au în centru fiinţa omului aflat în căutarea locului său în lume. (Lucia Ţurcanu)
Trei laureaţi NIKE într-o carte
20,00 MDL
Dezvoltând subiecte ce reflectă realităţi din timpul Republicii Populare Polonia, cele trei proze incluse în volumul de faţă – apărute în limba polonă în cartea Opowieści wigilijne (Poveşti de Crăciun) în anul 2000 – abordează probleme general-umane, cum ar fi singurătatea, aşteptarea, disperarea, inadaptarea, beţia, şi, cu toate că se referă la cel mai frumos moment al anului, nu evocă atmosfera de sărbătoare şi de beatitudine, ci au în centru fiinţa omului aflat în căutarea locului său în lume. (Lucia Ţurcanu)
Unde-s zeii popoarelor învinse
35,00 MDL
Libertatea omului e numai aparentă, în realitate, el se naşte cu frica animalică de moarte, o stare patologică de care nu-i atât de uşor să scapi.
Unde-s zeii popoarelor învinse
35,00 MDL
Libertatea omului e numai aparentă, în realitate, el se naşte cu frica animalică de moarte, o stare patologică de care nu-i atât de uşor să scapi.
Singurătatea de miercuri
40,00 MDL
"Singurătatea, tristeţea, disperarea au devenit de mult topos-uri poetice pe care au crescut literaturi. Veninul elegiac al acestor sentimente s+a deversat în mii de poeme, până la Sapho şi după mitologicele azi Tristia. Oricât de rodată, tema nu se va epuiza însă niciodată, deoarece singurătatea, convertită în tristeţe, află, prin suferinţă, o faţă mereu inedită, atingând mereu alte şi alte corzi. Nimic nu-i va suprima amara unicitate. Aşadar, Singurătatea de miercuri continuă o tângă veche într-un suflet nou. Deşi sunt o filă din aceeaşi biblie a înstrăinării, poemele ce se însoţesc aici au totuşi o chimie total diferită a lacrimii" (Eugen Lungu).
Singurătatea de miercuri
40,00 MDL
"Singurătatea, tristeţea, disperarea au devenit de mult topos-uri poetice pe care au crescut literaturi. Veninul elegiac al acestor sentimente s+a deversat în mii de poeme, până la Sapho şi după mitologicele azi Tristia. Oricât de rodată, tema nu se va epuiza însă niciodată, deoarece singurătatea, convertită în tristeţe, află, prin suferinţă, o faţă mereu inedită, atingând mereu alte şi alte corzi. Nimic nu-i va suprima amara unicitate. Aşadar, Singurătatea de miercuri continuă o tângă veche într-un suflet nou. Deşi sunt o filă din aceeaşi biblie a înstrăinării, poemele ce se însoţesc aici au totuşi o chimie total diferită a lacrimii" (Eugen Lungu).
Planeta proştilor
69,00 MDL
Cartea este în fond un compendiu despre prostia omenească, ilustrată printr-un şir de întâmplări scurte, când dramatice, când tragice, dar de cele mai multe ori haioase. Protagoniştii acestor mici istorioare, uşor de citit şi uşor de memorizat, sunt, în primul rând, politicienii („Politica i-a atras întotdeauna mai ales pe ticăloşi”, spune resemnat autorul), venind apoi la rând alte categorii umane: poliţişti şi hoţi, miniştri şi prostituate, escroci politici şi jurişti şutitori, sadici şi masochişti, filosofi şi sinucigaşi, împăraţi şi gazetari, personaje din prezent şi din veacurile trecute. Autorul şi-a grupat tematic istorioarele, fiecare dintre ele dând în vileag o anume faţetă a eternei prostii. Scrise cu mult umor şi antren, aceste întâmplări vor constitui o lectură captivantă pentru oricine va avea curiozitatea să deschidă volumul lui M. Verşovski, emigrat în Canada din fosta URSS.
Planeta proştilor
69,00 MDL
Cartea este în fond un compendiu despre prostia omenească, ilustrată printr-un şir de întâmplări scurte, când dramatice, când tragice, dar de cele mai multe ori haioase. Protagoniştii acestor mici istorioare, uşor de citit şi uşor de memorizat, sunt, în primul rând, politicienii („Politica i-a atras întotdeauna mai ales pe ticăloşi”, spune resemnat autorul), venind apoi la rând alte categorii umane: poliţişti şi hoţi, miniştri şi prostituate, escroci politici şi jurişti şutitori, sadici şi masochişti, filosofi şi sinucigaşi, împăraţi şi gazetari, personaje din prezent şi din veacurile trecute. Autorul şi-a grupat tematic istorioarele, fiecare dintre ele dând în vileag o anume faţetă a eternei prostii. Scrise cu mult umor şi antren, aceste întâmplări vor constitui o lectură captivantă pentru oricine va avea curiozitatea să deschidă volumul lui M. Verşovski, emigrat în Canada din fosta URSS.
Avionul mirosea a peşte
49,00 MDL
Romanul e scris, camusian, de la persoana I singular. Mihai Loghin, protagonistul, îşi mărturiseşte, printr-o ficţiune în ficţiune, propria istorie, care seamănă cu o trecere degradantă prin bolgiile infernului, la un capăt fiind penitenciarul, la celălalt aşteptându-l, ca o altă gură de capcană, casa de nebuni. Proza nu omite nimic din scârboşeniile prezentului: mafia tentaculară, ţinând în ventuzele ei şi marii demnitari, dar şi victimele colaterale, mizeria care mână peste hotare mai ales femeile, o viaţă sentimentală paralizată de sărăcie şi neputinţă, care anulează sau dedublează personalitatea, violenţa, mârlănia ordinară etc., etc. Toată istoria are ca fundal un plan virtual-mitic, profund simbolic, sugerând prin seninătatea şi calmul blajinilor o alternativă pentru lumea păcătoasă şi feroce de aici. După Cubul de zahăr (apărut 1991, o altă ediţie în 2005), Nicolae Popa e la a doua experienţă a prozei de proporţii. Prin Avionul mirosea a peşte, scriitorul îşi verifică la modul practic certitudinea că doar romanul prezintă proba sigură a maturităţii unei literaturi şi că doar acest gen poate „încăpea“ viaţa în toate zvârcolirile şi grimasele ei, de la tragic la trivial. În felul acesta, romanul nu e numai al prezentului, ci şi al viitorului, în el rămânând cristalizată clipa efemeră de azi.
Avionul mirosea a peşte
49,00 MDL
Romanul e scris, camusian, de la persoana I singular. Mihai Loghin, protagonistul, îşi mărturiseşte, printr-o ficţiune în ficţiune, propria istorie, care seamănă cu o trecere degradantă prin bolgiile infernului, la un capăt fiind penitenciarul, la celălalt aşteptându-l, ca o altă gură de capcană, casa de nebuni. Proza nu omite nimic din scârboşeniile prezentului: mafia tentaculară, ţinând în ventuzele ei şi marii demnitari, dar şi victimele colaterale, mizeria care mână peste hotare mai ales femeile, o viaţă sentimentală paralizată de sărăcie şi neputinţă, care anulează sau dedublează personalitatea, violenţa, mârlănia ordinară etc., etc. Toată istoria are ca fundal un plan virtual-mitic, profund simbolic, sugerând prin seninătatea şi calmul blajinilor o alternativă pentru lumea păcătoasă şi feroce de aici. După Cubul de zahăr (apărut 1991, o altă ediţie în 2005), Nicolae Popa e la a doua experienţă a prozei de proporţii. Prin Avionul mirosea a peşte, scriitorul îşi verifică la modul practic certitudinea că doar romanul prezintă proba sigură a maturităţii unei literaturi şi că doar acest gen poate „încăpea“ viaţa în toate zvârcolirile şi grimasele ei, de la tragic la trivial. În felul acesta, romanul nu e numai al prezentului, ci şi al viitorului, în el rămânând cristalizată clipa efemeră de azi.
Iar ca sentiment un cristal
43,00 MDL
Volumul adună cele mai frumoase poeme ale vestitului poet grec Odysseas Elytis (1911-1996), laureat cu Nobelul literar (1979). Selecţie: Iordan Chimet.
Iar ca sentiment un cristal
43,00 MDL
Volumul adună cele mai frumoase poeme ale vestitului poet grec Odysseas Elytis (1911-1996), laureat cu Nobelul literar (1979). Selecţie: Iordan Chimet.